„Sergiu Celibidache 25" - Conferință dedicată Maestrului și proiecția filmului „Grădina lui Celibidache", cu ocazia Francofoniei 2021

„Trăieste muzica, trăiește sunetul"  a fost motto-ul maestrului Sergiu Celibidache (Roman, România, 1912 - Paris, Franța, 1996).

Dirijor și muzicolog român, Sergiu Celibidache este considerat unul dintre marii muzicieni ai secolul XX, dacă nu chiar cel mai mare. Însă dirijorul român a fost singurul care nu a intrat într-un studio de înregistrări. Poziția sa cu privire la această problemă a fost directă: muzica este ceva ce trebuie ascultat în direct și orice înregistrare a acesteia este întotdeauna falsă. Personalitatea sa aparte, rigurozitatea caracterului său, precum și cererea de repetiții multiple și îndelungate, au condus la faptul că puține orchestre au fost dispuse să-i acorde dreptul de dirijor principal, deși din 1979 până la moartea sa a fost dirijorul faimoasei Filarmonici din München. Deși repertoriul său a fost foarte extins, faimosul tempo lent și menținerea înnăscută a tensiunii sonore l-au făcut să obțină cele mai bune rezultate în dirijarea operelor compozitorilor, precum Anton Bruckner, Debussy,  Ravel, Brahms, Fauré sau Béla Bartók.

După numirea lui Herbert von Karajan în calitate de dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii din Berlin în 1954, Sergiu Celibidache, din cauza discrepanțelor privind această numire, a refuzat să mai dirijeze orchestra berlineză, decizie pe care a menținut-o timp de treizeci și șapte de ani. Din acel moment, a dirijat diferite orchestre italiene (RAI Orchestra și Coruri și Orchestra Scala din Milano). În  decembrie 1952 a dirijat pentru prima dată Orchestra Națională a Spaniei.

În 1959, activitatea sa dirijorală a continuat cu colaborări regulate cu Orchestra Radio din Stuttgart. De asemenea, a dezvoltat o importantă activitate didactică și astfel, între 1960 și 1962, a susținut cursuri de masterat la Accademia Musicale Chigiana din Siena, unde l-a întâlnit pe Enrique García Asensio, cel care i-a devenit discipol. Între 1973 și 1975 a fost principalul dirijor invitat al Orchestrei Naționale a Franței.

Întoarcerea sa în Germania a avut loc în 1979, când a fost ales în funcția de director artistic al Orchestrei Filarmonicii din München, pe care a transformat-o într-una dintre cele mai bune din lume. Acesta a fost apogeul carierei sale. În același timp, i-a fost acordat postul de director muzical general al orașului. Din acel moment, nu s-a mai întors să lucreze cu alte orchestre, cu excepția unor ocazii excepționale, cum ar fi două concerte de caritate cu Orchestra Filarmonicii din Berlin în martie 1992. În ciuda faptului că a fost grav bolnav, nu a încetat să dirijeze până în ultimele momente ale vieții sale.

Numirea sa ca profesor de onoare al Capitalei federale a Berlinului și acordarea Ordinului de merit al Bavariei se numără printre numeroasele premii și mențiuni primite. La împlinirea a 80 de ani a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului de merit al Republicii Federale Germania și a fost numit cetățean de onoare al orașului München.

Personalitatea complexă a dirijorului Sergiu Celibidache și relația sa cu cultura franceză, cu Franța, vor fi reflectate pregnant în cadrul conferinței din 12 martie. Vorbitor fluent al limbii franceze și un admirator al culturii de expresie franceză, maestrul Sergiu Celibidache continuă să impresioneze generațiile actuale.

Conferencia homenaje a Sergiu Celibidache | Institut français Madrid (institutfrancais.es)

Mai multe informații: