Lucrarea Pictori români în Franța - Les Peintres roumains et la France (1834-1939), semnată de Gabriel Badea-Pӓun, va fi prezentată de ICR Bruxelles într-un captivant eveniment digital menit să îmbine erudiția și culoarea, discursul critic și emoția estetică, și să vorbească publicului despre valoarea artei plastice românești în context european. În 8 iulie 2020, lucrarea va fi prezentată online de autorul acesteia și de cunoscutul teatrolog, acad. George Banu.
Materialul video realizat de ICR Bruxelles conține interviuri cu Gabriel Badea-Pӓun, autorul lucrării, și cu George Banu, profesor universitar la Sorbonne Nouvelle, membru de onoare al Academiei Române. Distinșii invitați vor discuta despre această cercetare importantă pentru istoria artei române în Franța, despre relația dintre arta românească și cea franceză, dar și despre legătura indisolubilă care există dintotdeauna între diversele forme de discurs artistic precum pictura, teatrul și arta plastică.
Întrucât mediul digital este unul propice receptării vizuale, interviurile în limba franceză vor fi ilustrate cu peste 20 de imagini relevante din carte, furnizate de autor, și vor fi prezentate și biografiile celor doi invitați. Materialul video rezultat va fi difuzat de ICR Bruxelles pe rețelele de socializare, în limba română și în limba franceză, și va fi promovat pe site-ul Reprezentanței.
Prin acest proiect, ICR Bruxelles propune oamenilor de cultură, artiștilor, curatorilor, colaboratorilor și operatorilor culturali să participe la un proiect digital colectiv, adresând mesaje pozitive de încurajare comunității artistice internaționale, prezentând, totodată, proiecte culturale inedite cu profesioniști din domeniul cultural.
Cartea „Les Peintres roumains et la France (1834-1939)”, Paris, In Fine Éditions d’art, 2019, cuvânt înainte de Adrian-Silvan Ionescu, apărută în România „Pictori români în Franța (1834-1939)”, București, Editura Noi Media Print, 2012, este realizată cu sprijinul Departamentului Centrul Cărții CENNAC al Institutului Cultural Român.
Lucrarea „Pictori români în Franța”, avându-l ca autor pe Gabriel Badea-Pӓun, încearcă să meargă pe urmele pictorilor de origine română (sau care au avut de-a face cu țara noastră într-un fel sau altul) care au studiat, au expus (în nume propriu sau colectiv) în Franța anilor 1834-1939. De la Negulici la Victor Brauner, sau de la Nicolae Grigorescu la Jules Perahim, pictorii români și-au lăsat amprenta în țara lui Matisse și a lui Baudelaire, fie că ne referim la Expozițiile Universale din 1867, 1889 sau 1937, la Salon d’hiver sau la Salon des Independants, la Scoala de la Fontenay-aux-Roses sau Academia Julian.
”Acest album constituie și o reparație morală pentru acești pictori români, care nu erau cu nimic mai prejos decât colegii lor francezi, singura „vină“ care i-a împiedicat poate să atingă reputația acestora din urmă constând în originea lor. Lucrarea este foarte atrăgătoare, atât prin informația densă, de multe ori inedită, cât și prin ilustrația de calitate, asigurată prin apelul la pinacotecile unor muzee din țară și din străinătate (M.N.A.R., Musée de Louvre etc.)”, afirmă autorul.
Gabriel Badea-Päun (n. 20 ianuarie 1973, Sinaia, România) este doctor în istoria artei al Universității Paris IV-Sorbona. A publicat numeroase lucrări, printre care: Carmen Sylva, uimitoarea regină Elisabeta a României, 1843–1916, Ed. Humanitas, București, 2003, reeditată în 2007, 2008, 2010 și 2012; Carmen Sylva, reine Elisabeth de Roumanie, Versailles, Via Romana, 2011 și Carmen Sylva, Eine Rheinische Prinzessin auf Rumäniens Thron, Ibidem Verlag, Stuttgart, 2011; Portretele societății secolele XIX-XX, Citadelles et Mazenod, Paris, 2007, versiunea engleză The Society Portrait, de la David la Warhol, Vendome Press, New York și Thames & Hudson, Londra, (Prix du Cercle Montherlant-Académie des Beaux-Arts, Paris, 2008); Le style Second Empire. Architecture, décors et art de vivre, Citadelles și Mazenod, Paris, 2009 (Prix Second Empire-Fondation Napoléon, Paris, 2010); Mecena și Comanditari. Artă și mesaj politic (Mécènes et commanditaires. Art et message politique), Noi Media Print, București, 2009 (Premiul Alexandru Tzigara-Samurcaş al Fundaţiei Magazin Istoric, 2010), De la Palatul Domnesc de pe Podul Mogoșoaiei la Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Arhitecturǎ și decoruri (1866-1947), (Du Palais princier du Podul Mogoșoaiei au palais royal de la Calea Victoriei), Ed. Corint, București, 2017, dar și numeroase articole de istoria artei în reviste de specialitate din Franţa şi România: Bulletin de la Société de l'histoire de l'art français, Nouvelles de l'Estampe, Revue de la Bibliothèque Nationale de France, Revue roumaine d'histoire de l'art etc.
Gabriel Badea-Päun a adnotat și a prefațat o nouă ediție a Histoire de ma Vie a Reginei Maria a României, Ed. Lacurne, Paris, 2014. A organizat trei expoziţii consacrate unor membri ai Familiei Regale a României: Elisabeta, Doamna şi Regina României, 1843-1916 (noiembrie-ianuarie 1993); Principesele române (12-29 mai 1994), amândouă la Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, precum şi Fotografie şi document. Relaţii româno-canadiene în primele decenii ale secolului al XX-lea (1 iulie-1 august 1998) la Muzeul Naţional de Artă al României.
În 2009, a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler și în 2010, cu Medalia pentru Loialitate-Regele Mihai, de către M. S. Regele Mihai.
George Banu (n. 22 iunie 1943, Buzău) este profesor emerit de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle – Paris. A primit titlul de doctor honoris causa de la mai multe universități europene. Este președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și responsabil pentru seria Le temps du théâtre de la Actes Sud. Este președintele Premiului Europa pentru teatru. A primit Grand Prix de l'Académie Française (2014).
A publicat un număr mare de lucrări și eseuri consacrate regizorilor europeni, în special Peter Brook, Kl. Michael Grüber, Giorgio Strehler, Antoine Vitez, Ariane Mnouchkine. Este autorul unei trilogii în jurul teatrului și picturii: Le Rideau, l’Homme de dos și Nocturnes (ed. Adam Biro), și a unei alte trilogii care reunește L’Oubli, Le Repos și La Nuit (Les Solitaires intempestifs). Opera sa Le Rouge et or (ed. Flammarion / Rizzoli) este o lucrare de referință pentru poezia teatrului italian. A consacrat un eseu intitulat Notre théâtre, „la Cerisaie” (ed. Actes Sud) capodoperei lui Cehov și altul teatrului japonez, L’acteur qui ne revient pas (ed. Gallimard). Ultimele publicații: La Scène surveillée et Miniatures théoriques (ed. Actes Sud), Amour et désamour du théâtre, La porte, au coeur de l'intime, Le théâtre ou de l'inaccompli, Tchékhov, notre prochain.... La editura Gallimard a publicat antologia comentată Shakespeare, le monde est une scène și Les Voyages du comédien. A proiectat și regizat opera colectivă L’enfant qui meurt (ed. d’Entretemps) precum și Les voyages ou l'ailleurs du théâtre (ed. Alternatives théâtrales).
A primit de trei ori premiul pentru cea mai bună carte de teatru din Franța. Textele sale sunt traduse în italiană, germană, spaniolă, rusă, română, maghiară, slovacă. A regizat două filme, unul consacrat lui Shakespeare, celălalt lui Cehov. Ambele au fost premiate de UNESCO. A coordonat apariția unor ediții speciale, precum Théâtre et opéra : une mémoire imaginaire ( ed. de l’Herne), Le théâtre de la nature, Le Théâtre testamentaire, L’Est désorienté, Le corps travesti, Extérieur cinéma. A colaborat cu Luc Bondy, Yannis Kokkos și Patrice Chéreau pentru cărțile lor de interviu.
Lucrările sale recent publicate în România sunt Peter Brook (ed. Polirom), Repetițiile, Actorul dincolo de rol, Spatele omului, Lumea-i un teatru (ed. Nemira), Trilogia îndepărtării (ed. Cartea românească), Iubire și neiubire de teatru, Scena lumii (ed. Polirom).
A colaborat și colaborează ca selecționer la festivalurile de la Avignon, Wroclaw, Sibiu, Bogota, Sarajevo. A organizat „Focus România” în aprilie 2011 la Festivalul Internațional din Bogota.
Cariera sa a fost recunoscută prin decorare la cel mai înalt nivel pentru domeniul cultural la Paris, București, Varșovia, Rio de Janeiro.
Proiectul se încadrează în strategia ICR Bruxelles de promovare a istoricilor și criticilor de artă români, a lucrărilor fundamentale despre istoria artei românești, a artei și artiștilor plastici români în Benelux.
