„Nu cred că farmecul unei povești scade când aceasta este citită pe un Kindle” (Tatiana Țîbuleac)

Nu cred ca farmecul unei povesti scade cand aceasta este citita pe un Kindle (Tatiana Tibuleac)

Tatiana Țîbuleac este laureată a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură în 2019, iar anul acesta este invitată a ICR Bruxelles la Târgul de carte, la standul EUNIC, în Place de l’Europe.  Ea va participa la dezbaterea „Littérature au féminin” împreună cu scriitoarele Laura Freudenthaler (Austria) și Sophie Daull (Franța), duminică, 8 martie 2020, ora 16:00. Dezbaterea va fi urmată de o sesiune de autografe. În perspectiva acestui eveniment, Tatiana Țîbuleac a acordat un interviu în exclusivitate ICR Bruxelles:


Dragă Tatiana, ești invitată de 8 Martie, de Ziua Femeii, la Târgul de Carte de la Bruxelles. Cu ce gânduri vii la acest eveniment și ce îți inspiră această zi importantă?

Relația mea cu 8 Martie s-a ajustat în timp. În Uniunea Sovietică primeam flori, bomboane, mici laude. Mă bucură că lucrurile s-au schimbat, că tinerii nu se mai raportează la această sărbătoare cu buzunarul, ci cu mintea. Aș prefera să nu existe o zi a femeii, aș vrea ca fiecare zi să fie o zi a femeii. Și mai mult mi-ar plăcea ca femeile să fie atât de împăcate, încât să nu aibă nevoie de o zi doar a lor. La dezbaterea de pe 8 Martie sper ca autoarele să aleagă să vorbească mai multe despre feminism, decât despre feminitate.

Ce influență a avut asupra carierei tale câștigarea EUPL?

A deschis niște porți spre traduceri noi. Literatura română ajunge mai greu pe rafturile librăriilor străine, acum cartea este tradusă în câteva limbi de circulație europeană. Asta nu promite neapărat succesul ei, mai degrabă este o poliță de asigurare pentru editori și traducători. Pentru mine acest premiu a fost deopotrivă European și românesc. Țin la el.

Cărțile tale vorbesc despre femei, mame, maternitate. Cum crezi că se transformă condiția feminină în prezent?

Dacă e să comparăm, și comparăm mereu, condiția femeilor de acum un secol cu cea de azi, este simplu să ne autofelicităm. Da, unele femei trăiesc mult mai bine. Dar nu toate. Multe femei trăiesc la fel de greu, dacă nu mai greu, ținând cont de faptul că timp de o sută de ani în lume s-a schimbat totul. Violența față de femei, discriminarea și excluderea lor, continuă în prea multe țări și societăți. Scriu despre femei în cărțile mele și, chiar dacă nu consider că literatura trebuie să fie un manifest, încerc să le fac dreptate. Pentru mine feminismul, dincolo de definiții și teorii, înseamnă în primul rând solidaritate între femei. Feminismul ar trebui să unească femeile, nu să le divizeze, așa cum se întămplă din păcate de multe ori. Nu există un singur fel – cel corect și aprobat - de a fi femeie.

Cum jonglezi cu limba și limbajul atunci când scrii literatură? Care sunt provocările tale în acest sens, dat fiind că te exprimi (și trăiești) între atâtea culturi?

Scriu cum trăiesc – în câteva culturi, în câteva limbi, încercând totuși să-mi construiesc o singură viață. De mult timp nu mă mai împiedic de rigiditatea unei limbi sau de jena unui accent. Grădina de sticlă este anume despre asta.

Cum vezi viitorul literaturii, în condițiile în care oamenii tind să aibă o atenție din ce în ce mai mică pentru texte lungi, iar media promovează expresia vizuală prin excelență. Cum vor citi copiii noștri?

Vor citi cum îi vom învăța să citească. Gestul cititului rămâne neschimbat, se schimbă doar accesoriile. Nu cred că farmecul unei povești scade când aceasta este citită pe un Kindle. Văd asta la copiii mei. Chiar dacă ei sunt generația “tabletă”, încântarea e aceeași. Cât despre lungimea textelor – este adevărat că se scriu cărți tot mai scurte. Nu este nici bine, nici rău. Am citit cărți scurte care m-au marcat și cărți-cărămidă care m-au plictisit.



Tatiana Țîbuleac a fost desemnată câștigătoarea Premiului EUPL 2019 pentru romanul Grădina de sticlă, publicat la Editura Cartier (Chișinău), în 2018, de juriul național, format din Răzvan Rădulescu, Ioana Pârvulescu și Claudiu M. Florian, ei înșiși câștigători ai premiului EUPL în 2010, 2013 și 2016. Premiul EUPL se acordă anual, începând cu 2009, unor scriitori contemporani de opere de ficțiune din fiecare țară participantă la competiție.Laureații Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2019, sunt Laura Freudenthaler (Austria), Piia Leino (Finlanda), Sophie Daull (Franța), Réka Mán-Várhegyi (Ungaria), Beqa Adamashvili (Georgia), Nikos Chryssos (Grecia), Jan Carson (Irlanda), Giovanni Dozzini (Italia), Daina Opolskaitė (Lituania), Marta Dzido (Polonia), Tatiana Țîbuleac (România), Ivana Dobrakovová (Slovacia), Haska Shyyan (Ucraina) și Melissa Harrisson (Marea Britanie).