Texte din opera a douăzeci și șapte de poeți români recent dispăruți sunt alăturate într-un poem organism, în conceptul curatorial al poetului și artistului Mugur Grosu, în cadrul unui proiect care aduce împreună literatura, muzica și arta.
La începutul anului, Mugur Grosu a început o instalație neobișnuită, de artă vie: o colecție de nano-grădini, cu flori crescute în sticle învelite cu versurile unor poeți dispăruți în ultimul sfert de veac, fiecare sticlă urmând a fi dăruită cuiva interesat să le crească și îngrijească. Un proiect la scară umană, în continuă schimbare și evoluție, gândit să funcționeze de la om la om, în afara circuitelor tradiționale de artă. Până acum, numărul custozilor acestor grădini-poezii a ajuns la 10 și va continua să crească.
Institutul
Cultural Român de la Bruxelles a inițiat o declinare publică a acestui proiect, concretizată prin două extensii
culturale, destinate publicului larg: un spectacol multimedia și un videopoem
de lungmetraj.
1. Grădina poeților dispăruți- un spectacol digital live ‘poetry & music video performance’, susținut de Mugur Grosu împreună cu poetul - performer Sorin Despot și cu artista - performer Corina Cimpoieru. Spectacolul va fi difuzat pe pagina de Facebook a reprezentanței Institutului Cultural Român de la Bruxelles, miercuri, 15 iulie, ora 19.
Artiștii propun publicului internațional un spectacol tribut prin care extrase din versurile celor douăzeci și șapte de poeți formează un corp comun, un poem-organism, ce va respira și prin muzică și prin evenimente coregrafice și vizuale, într-un conținut artistic interactiv, în exclusivitate pentru ICR Bruxelles.
„În ultimii ani, elanul de-a scrie poezie a început să-mi fie tăiat de senzația că poeții abia dispăruți dintre noi cad într-un con de umbră tot mai adânc, de unde nu-i prea mai cheamă nimeni. Cu unii am fost prieten, pe alții-i simțeam chiar organic parte din ce devenisem, pentru că toți poeții suntem, într-un fel, plămădiți din poeziile celor de dinainte – dacă ne imaginăm poezia ca pe un organism, fiecare dintre noi îl ține în viață și-l duce mai departe prin poeziile lui. Dar pentru ca poezia să rămână vie nu e nevoie doar de poeți – fiecare cititor, ca în romanul Fahrenheit 451, e un pompier al memoriei . Și cum cărțile sunt ultimul tărâm (cel din urmă!) în care sălășluiește poezia, am început să o scot în calea publicului. Anul trecut, de pildă,, am imaginat, împreună cu studenții de la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu, 7 jocuri stradale de puzzle, din plăci de faianță pe care fuseseră caligrafiate versurile unor poeți dispăruți. Reacția publicului m-a copleșit – în special a celor tineri și foarte tineri, despre care se zice că nu e prieten cu cartea. Iată, poate-i doar o problemă de formă, poate nu-i cel mai potrivit format să-i apropii de ea, atât. Am realizat apoi o instalație publică suspendată,- “Cerul poeților dispăruți”, unde reacția publicului m-a încurajat să caut forme de apropiere și mai profunde, care să-l implice direct. Așa am ajuns să fac legătura între versurile unui poet dispărut și o plantă crescută-ntr-o sticlă – trimitere, dacă vreți, la floricica de pe îndepărtata planetă a Micului Prinț. Fiecare "nano-grădină" a fost sau urmează să fie oferită în grija unui iubitor de poezie. Întâmplător, primele poeme-flori au ajuns în grija altor poeți: Daniela Luca, Miruna Vlada, Claudiu Komartin, Sorin Despot etc. Această grădină simbolică va continuă să crească și să înflorească atât cât va continua fiecare dintre noi să o îngrijească. Mulțumesc ICR Bruxelles pentru invitația de a aduce aceste noi dimensiuni instalației “de apartament”, pentru a dărui publicului de pretutindeni acest poem-organism“ -Mugur Grosu, curatorul și inițiatorul proiectului.
2. Grădina poeților dispăruți va fi completată cu un videopoem de lung-metraj cu titlul omonim, o extensie digitală a proiectului care va funcționa autonom și va fi difuzată pe canalele de social-media ale ICR Bruxelles începând cu luna august 2020.
Cu concursul ICR Bruxelles, textul poemului organism va fi disponibil în limbile franceză,
neerlandeză și engleză, în traduceri literare de Jan H. Mysjkin, Doina
Ioanid și Anca Roncea.
Mai multe detalii se vor găsi pe canalele de comunicare ale ICR Bruxelles și pe pagina Facebook Grădina Poeților Dispăruți.
Cei 27 poeți:
Miron Kiropol (1938 – 2020), Radu Ștefănescu (1953 - 2020), Gheorghe Iova (1950 - 2019), Emil Brumaru (1938 – 2019), Adrian Diniș (1986 – 2018), Sándor Kányádi (1929 - 2018), Mircea Țuglea (1974 – 2017), Traian T. Coșovei (1954 – 2014), Nina Cassian (1924 – 2014), Alexandru Mușina (1954 – 2013), Mircea Ivănescu (1931 - 2011), George Vasilievici (1978 – 2010), Augustin Frățilă (1953-2010), Marin Mincu (1944 – 2009), Constantin Virgil Bănescu (1982 – 2009), Cezar Ivănescu (1941 - 2008), Ion Stratan (1955 – 2005), Ioan Flora (1950 – 2005), Geo Dumitrescu (1920 – 2004), Mihai Ursachi (1941 - 2004), Mariana Marin (1956 – 2003), Ștefan Augustin Doinaș (1922 – 2002), Aglaja Veteranyi (1962–2002), Gellu Naum (1915 – 2001), Maria Banuș (1914 – 1999), Cristian Popescu (1959 – 1995), Gherasim Luca (1913 - 1994).
