Alice Toma, profesoară de limba română la Bruxelles, primește o Distincție de Onoare din partea Institutului Cultural Român Bruxelles

Limba, acest reper central al identității unui popor, este un element important, care merită sărbătorit, protejat, iubit, studiat și cultivat, dat mai departe generațiilor următoare, predat și prezentat lumii cu mândrie.


Predarea limbii române în spațiul belgian are o tradiție de câteva decenii, iar comunitatea românească din Belgia își păstrează o puternică identitate națională. La Bruxelles, limba română este predată cu onoare, pasiune și cu rezultate excepționale de mult timp, în cadrul Universității Libere din Bruxelles, dar și la Colegiul Europei de la Bruges, la Asociația Româno-Belgiană ARTHIS, și la Asociația Europa Nova. La Institutul Cultural Român Bruxelles, peste 100 de străini au absolvit, de-a lungul timpului, cursuri de limba română.

Printre cei care predau limba română cu cinste și implicare se numără și distinsa profesoară Cristina Alice Toma, lector de lingvistică la Université libre de Bruxelles.

Pentru că meritele trebuie recunoscute, Institutul Cultural Român din Bruxelles i-a oferit doamnei profesoare Cristina Alice Toma o Distincție de Onoare, cu ocazia Zilei Limbii Române, o zi specială, când ne bucurăm că suntem exponenții unui popor vechi și cu „grai dulce”.

Așa cum spunea și I.L. Caragiale: „Trăiască frumoasa și cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie.

Limba română este „o insulă de latinitate într-o mare slavă”, după spusele atribuite lui Nicolae Iorga, așadar, rezultanta unei culturi cu totul particulare, ce merită cunoscută și înțeleasă în toate detaliile sale.

31 august, Ziua Limbii Române, este mereu un astfel de prilej de a medita la valoarea limbii române ca produs cultural al unui popor cu o istorie unică. Scriitorii, poeții și dramaturgii își pun adesea problema evoluției și valorii inestimabile a acestui vehicul de expresie, limba în care scriu: „Cu cât scriu mai mult în franceză, cu atât mă fascinează mai mult limba română. De câte ori reîncep să scriu în limba română, redescopăr muzicalitatea limbii materne”, scria Matei Vișniec.