”Alexandru Ioan Cuza în dimensiunea sa istorică” - Referat al istoricului Florian Banu

Marcarea la ICR Berlin a Zilei Unirii – 24 ianuarie 1959

Data: marți, 24 ianuarie

Ora: 19.00

Online, platformele Zoom și Facebook ale ICR Berlin

Join Zoom meeting

https://us02web.zoom.us/j/81252637094?pwd=cmk4bzZnUitKdlZhaVgvUjl5YVZkdz09

Meeting ID: 812 5263 7094

Passcode: 502467

Entuziasmul alegerii lui Cuza ca domn al Moldovei a fost imens, Doamna Cuza amintindu-şi cum „lumea se aduna pe stradă şi plângea de bucurie. Casa noastră era a tuturor… De dimineaţa până seara defilau cu miile şi eram slăviţi şi preamăriţi, căci Cuza era iubit în Iaşi şi cunoscut ca un om bun, bun din cale afară”. Acest entuziasm a fost şi mai mare după ce, la 24 ianuarie, sub puternica presiune a cetăţenilor, Adunarea electivă munteană, întrunită în hotelul cu nume predestinat - „Concordia”, depăşind toate disensiunile, a proclamat în unanimitate ca domn tot pe Alexandru Ioan Cuza! Cu prilejul depunerii jurământului, Mihail Kogălniceanu i-a adresat cuvinte profetice: „Alegându-te pe tine domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă, om nou […]. Fii dar omul epocii! Fă ca legea să înlocuiască arbitrariul! Fă ca legea să fie tare. Iar tu, Măria Ta, ca domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi”. După cum îi scria D.A. Sturdza lui Vasile Alecsandri, toată lumea înţelesese că, la 24 ianuarie 1859, s-a realizat un act istoric: „Cuza este personificarea marei idei şi nu vom da nimănui dreptul să discute numirea sa. La Bucureşti, de pildă, el e omul cel mai popular. N-am văzut niciodată salutându-se un suveran cu mai multă dragoste şi serbări publice ca în această primă Capitală a României!”. Unirea era realizată, dar greul abia venea.

Dr. Florian BANU - consilier superior în cadrul Direcţiei Cercetare, Expoziţii, Programe Educaţionale a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; licenţiat al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi, 1997; doctor în Istorie, specializarea Istorie contemporană a României, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Iaşi, 2001. Membru în colegiul de redacţie al publicaţiei „Arhivele Securităţii” (2002 – prezent), în colegiul de redacţie al revistelor membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (2011-2020). A publicat patru volume de autor și alte 15 volume în calitate de editor, co-editor și co-autor, peste 200 de studii și articole pe teme de istorie contemporană a României în reviste de specialitate, volume colective, volume tematice. Participare la 80 de conferințe și simpozioane cu profil istoric organizate în țară și străinătate. Volume recente: Mihai Caraman – un spion român în Războiul Rece, Bucureşti, Editura Corint Books, 2019; „Prin noi înşine!”. O istorie a Partidului Naţional Liberal, Bucureşti, Editura „Magic Print”, 2019 (co-autor).