VENEȚIA. Un mare artist român: Rudolf Schweitzer-Cumpăna (1886-1975)

Documentarul „Un mare artist român: Rudolf Schweitzer-Cumpăna (1886–1975) şi universul operei sale“ va fi prezentat vineri, 30 octombrie 2020, pe pagina de Facebook şi pe contul YouTube ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu prilejul împlinirii a 45 de ani de la dispariţia unuia dintre cei mai mari pictori români, peisagist şi portretist de factură postimpresionistă.

Sensibilitatea sa artistică şi forţa sa creatoare au generat o operă vastă şi variată, executată în diverse tehnici artistice, documentarul subtitrat în limba italiană aducând în atenţia publicului viaţa şi, mai ales, activitatea artistului, pornind de la donaţia constând în 147 lucrări oferite Muzeului Judeţean Argeş din oraşul natal, Piteşti, atât pictură în ulei pe pânză sau pe carton («Cenuşăreasa», «Autoportret», «Baci din Muscel», «Stradă», «Maternitate», «Vatra», «Pe gânduri», etc.), cât şi grafică («Fată torcând», «Portret de bătrân», «În port la Tulcea», etc.).

Filmul documentar, realizat de Muzeul Judeţean Argeş din Piteşti şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu susţinerea Institutului Cultural Român, contribuie la promovarea în Italia a creaţiei originale a unuia dintre cei mai importanţi pictori români din secolul XX. Deşi format în străinătate, Rudolf Schweitzer-Cumpăna s-a dedicat deopotrivă peisagisticii rurale şi urbane româneşti, expresivitatea scenelor ţărăneşti şi a portretisticii ce ilustrează lumea oraşelor şi satelor nu a fost cu nimic mai prejos, din punct de vedere estetic, în raport cu pânzele sau desenele sale care surprind aspecte urbane sugestive din Franţa, Italia, Germania, etc. Paleta sa caldă, în tonalităţi grave şi profunde, reliefează un artist de talie internaţională, cu o viziune de un realism temperat, specifică şcolii germane, şi un stil inconfundabil, care ieşea din şabloanele figurative de până atunci, ceea ce subliniază şi filmul documentar.

Intervin în film: Augustin Lucici, responsabilul Galeriei de Artă «Rudolf Schweitzer-Cumpăna» a Muzeului Judeţean Argeş din Piteşti, curator şi expert-evaluator de artă, expert naţional în evaluarea şi autentificarea lucrărilor lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna, care vorbeşte despre trăsăturile esenţiale ale operei artistului, dr. Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean Argeş din Piteşti, care se referă la donaţia artistului, expoziţia permanentă dedicată acestuia, fondarea şi funcţionarea Galeriei de Artă care îi poartă numele, și dr. Dragoş Măndescu, directorul adjunct al Muzeului Judeţean Argeş din Piteşti, care abordează o serie de aspecte biografice mai puţin cunoscute publicului larg: casa natală din Piteşti, lucrările necunoscute din perioada prizonieratului în Primul Război Mondial, proiectul unei expoziţii temporare în România cu lucrările artistului aflate la Frankfurt am Main.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna (1886, Piteşti – 1975, Bucureşti) a absolvit studiile primare şi secundare în oraşul natal, demonstrând de timpuriu un talent deosebit pentru desen. Cu ajutorul unui unchi matern, tânărul Schweitzer-Cumpăna, născut într-o familie de etnici germani naturalizaţi în România, a ajuns la Berlin, unde, în perioada 1904-1908/1909, a studiat pictura, mai întâi la şcoala privată a pictorului Adolf Gustav Schlabitz şi apoi la Academia Regală de Arte Frumoase, sub îndrumarea profesorilor Erich Hanke, Arthur Kampf şi Anton Alexander von Werne, fiind influenţat atât de expresionismul german, cât şi de impresionismul european şi de „secesionismul vienez“.

În această perioadă, care a fost decisivă pentru formarea sa ca artist, a dobândit abilităţi remarcabile în desenul şi pictura figurativă, pe care le-a exploatat ulterior cu rezultate excelente în portretistica şi în peisagistica ce i-au caracterizat opera prolifică de maturitate. În 1909, Schweitzer-Cumpăna a revenit în România pentru îndeplinirea serviciului militar obligatoriu. În 1911 a debutat la Salonul Oficial din Bucureşti şi anul următor a expus cinci lucrări la expoziţia colectivă organizată de Societatea «Tinerimea Artistică», apoi, în 1913, a avut prima sa personală la Bucureşti. Ulterior a participat la numeroase expoziţii personale şi colective, în ţară şi în străinătate, făcându-se remarcat prin calitatea estetică a lucrărilor expuse, precumpănitoare fiind peisagistica rurală şi urbană, ca şi o amplă şi variată portretistică, apreciată pentru realism şi expresivitate, fără a ocoli genuri ca natura moartă înfăţişată în cadru domestic.

Mobilizat în Armata Română în 1916, a participat la campania din Transilvania a Primului Război Mondial, fiind capturat de trupele austro–ungare lângă Braşov, rămânând astfel în prizonierat până în 1918. În 1917, câtă vreme s-a aflat prizonier în lagărul de la Mănăstirea (Chiselet), judeţul Ilfov (în prezent în judeţul Călăraşi), Schweitzer-Cumpăna a colaborat cu etno-antropologul german Leo Viktor Frobenius (1873–1938), cel care – cu acordul autorităţilor de ocupaţie ale Puterilor Centrale – a întreprins cercetări arheologice şi antropologice în această zonă.

După Pacea de la Buftea – Bucureşti (7 mai 1918), Schweitzer-Cumpăna şi-a reluat activitatea artistică, iar în 1920 a expus mai multe lucrări în cadrul unei expoziţii colective organizate la Ateneul Român. În anii următori, a beneficiat de câteva expoziţii personale la Bucureşti (Sala Dalles, Academia de Arte Frumoase, Sala «Ileana»), apoi a expus în numeroase oraşe din ţară: Brăila, Buzău, Craiova, Galaţi, Piteşti, Ploieşti, Timişoara etc.

În 1929, a întreprins o călătorie de studiu la Budapesta, urmată de călătorii de lucru la Istanbul, Atena, Salonic. În 1931 a ajuns la Paris, unde şi-a expus lucrările la Galeria «Jeanne Castel», în timp ce în 1932 câteva picturi ale sale au fost expuse la Expoziţia anuală a artiştilor francezi. Rudolf Schweitzer-Cumpăna şi-a continuat călătoriile, rezidând temporar şi lucrând intens în Grecia şi în Turcia europeană, apoi în Italia, unde a pictat «en plein air» la Veneţia, Milano, Florenţa, Roma, Napoli şi San Remo. După ce a părăsit Italia, a ajuns în Germania pentru un sejur de lucru fructuos.

În 1927 se stabilea definitiv la Bucureşti. În 1951 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi s-a alăturat, ca profesor de pictură, colectivului didactic şi artistic al Institutului de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti. A călătorit mult chiar şi după cel de-al Doilea Război Mondial, atât în ţară, cât şi peste hotare, pictând numeroase peisaje şi transpunând în lucrările sale atmosfera locurilor unde se afla, asimilând particularităţi şi influenţe artistice din culturile pe care le-a cunoscut în timpul «peregrinărilor» prin Europa. Şi-a dovedit talentul şi abilitatea printr-o operă artistică bogată şi variată, care cuprinde circa 30 000 de lucrări: portrete, peisaje, naturi statice, picturi tematice elaborate cu o varietate remarcabilă de tehnici: ulei, acuarelă, desen în cărbune, acvatintă, etc. Artistul a donat numeroase lucrări Muzeelor judeţene din Piteşti, Brăila, Craiova, Galaţi.

În 1956, la împlinirea a 70 de ani, Rudolf Schweitzer-Cumpăna a primit titlul de «Maestru Emerit al Artelor», iar în 1971 a fost distins cu Ordinul «Meritul Cultural». Lucrările sale se regăsesc în numeroase colecţii publice şi private din ţară şi din străinătate.