Cristina Hoffman este din anul 2010 directoarea Institutului Cultural Român din Berlin. Germana şi româna îi sunt limbi materne. A emigrat din România în 1978 şi de atunci a ocupat poziţii de coordonator şi producător în domeniul filmului şi al televiziunii printre altele pentru postul de televiziune franco-german ARTE. A făcut parte din comitetul de selecţie şi a fost delegata Festivalul de film de la Berlin şi de la Cannes, a organizat timp de 14 ani festivalul filmului german la Paris şi a colaborat cu posturile de televiziune ZDF, ARD, ORF, FRANCE 5.
„Triunghiul” ţărilor România-Franţa-Germania joacă un rol important în cadrul biografiei dumneavoastră. Care este legătura dintre experienţele din aceste lumi de viaţă cu activitatea dumneavoastră?
În general există o varietate de legături pe care experienţele internaţionale le creează, mai ales pe plan cultural. Europa s-a dezvoltat mult în ziua de azi. Când am plecat din România în anul 1978, timpurile arătau complet diferit. Traversând lumea, cunoscând culturi, tradiţii diferite, oameni diferiţi am dobândit toleranţă, generozitate şi mai ales am căpătat sentimentul de a fi „a citizen of the world” – un cetăţean al lumii. Aceste experienţe adunate în peste treizeci de ani reprezintă o comoară pe care doresc să o aduc cu mine în domeniul meu nou de activitate. Vorbesc germana, visez în română şi gândesc în franceză; asta nu poate fi decât constructiv pentru clusterul european EUNIC, nu credeţi?
La ultima şedinţă a EUNIC aţi lansat ideea unei retrospective a câştigătorilor europeni ai premiului „Ursul de Aur“. Puteţi să clarificaţi cum aţi ajuns la această idee?
Şase ani de colaborare intensivă cu Berlinala şi prietenia ce mă leagă de Dieter Kosslick, directorul festivalului de film, mi-au inspirat alegerea de a aduce în centrul atenţiei EUNIC acest minunat festival în cadrul căruia sunt invitate cele mai mari filme internaţionale.
Clusterul EUNIC înseamnă ţări, culturi, tradiţii, o imagine multilaterală a Europei - şi ce poate reflecta aceste tonuri şi culori mai bine decât filmele? Vrem să arătăm o selecţie a filmelor europene care au câştigat Ursul de Aur pe parcursul celor şaizeci de ani ai Berlinalei şi putem fi mândri de faptul că toate ţările reprezentate la Berlinală au primit cel puţin un Urs de Aur, chiar dacă este vorba uneori doar de filme de scurtmetraj, aşa cum este cazul României.
Institutul Cultural Român plănuieşte schimbarea locaţiei din cartierul Grunewald în centrul Berlinului. Exprimă acest fapt dorinţa României de a da un exemplu pentru un angajament mai puternic în Europa, împotriva curentului?
Institutul Cultural Român are de doisprezece ani sediul într-o casă minunată din Grunewald. Aceasta a fost cea mai bună soluţie în anul 1999, când Wissenschaftskolleg din Berlin i-a propus locaţia ministrului Afacerilor Externe şi filozofului Andrei Pleşu. Institutul a trecut printr-o dezvoltare istorică şi culturală care se află de asemenea în concordanţă cu istoria geopolitică a ţării mele, însă bineînţeles în aceeaşi măsură şi cu noua poziţionare într-un oraş cum este Berlinul. România s-a schimbat din 1999, la fel şi Berlin. Schimbarea locaţiei într-un punct central nu va atrage automat un public mai numeros, însă accesul la Institutul Cultural Român va fi cu siguranţă mai accesibil pentru invitaţii noştri.
Berlinul şi alte oraşe din Germania au o viaţă culturală foarte activă. Cum simţiţi dumneavoastră Germania, în calitate ei de bază operaţională culturală?
Nu sunt prezentă în viaţa culturală din Germania aşa de des cum mi-aş dori, mijloace financiare mă împiedică să mă deplasez în alte oraşe culturale importante cum ar fi München, Hamburg, Köln. În schimb am avantajul de a trăi în Berlin, prima metropola culturală, care este fără îndoială una dintre cele mai dinamice capitale din Europa. Am sentimentul că nu pot prelucra toate informaţiile legate de diversitatea evenimentelor, că nu pot fi prezentă personal la toate programele culturale din Berlin. Transmiterea culturii din ţara proprie este o continuă provocare într-un oraş ca Berlin, însă cine reuşeşte în Berlin să atragă atenţia asupra culturii nationale reuşeşte peste tot în lume.
Care ar fi programul dumneavoastră favorit în Berlin dacă aţi avea o zi liberă la dispoziţie?
Un brunch la cafeneaua Einstein cu celebrul bagel cu somon şi cu o cupă de şampanie, un tur prin muzeul Pergamon de fiecare dată palpitant, o vizită la librăria „Bücherbogen“ de la Savignyplatz, după-amiaza o plimbare pe Schlachtensee şi o cină foarte franţuzească în localul Reste Fidèle, nu departe de dragul meu Ku’damm.
Şi dacă nu sunt prea obosită, aş încheia seara într-un bar cu muzică din cartierul Kreuzberg. Puteţi constata că după 30 de ani de viaţă la Paris, cultura îmbinată cu arta culinară este o moştenire pe care am adus-o cu mine la Berlin.
