În data de 3 septembrie 2015 pe site-ul Radio China Internațional a apărut un articol despre prima participare a României la Târgul Internațional de Carte de la Beijing și despre seria de evenimente dedicate Zilei limbii române. În cele ce urmează afișăm conținutul articolului:
”România a participat, în acest an, în premieră, la cea de-a 22-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte din Beijing, în perioada 26 - 30 august, numărându-se printre cele 82 de ţări care au expus publicaţii interesante în cadrul acestuia. La Centrul Internaţional de Expoziţii din capitala Chinei, unde a avut loc evenimentul, Institutul Cultural Român din Beijing a organizat o serie de activităţi culturale. Una dintre acestea este sărbătorirea Zilei Limbii Române. Asta pentru că, în 31 august, România celebrează Ziua Limbii Române, sărbătoare stabilită prin lege în anul 2013. De ce o zi a limbii române? La această întrebare a răspuns scriitorul român Eugen Uricaru, care a făcut parte din delegaţia României la târgul de carte, în cadrul unei interesante lecţii despre limba română, susţinută în prezenţa invitaţilor chinezi şi români.
"Această zi a fost aleasă de Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, deoarece este legată de autorul unei celebre poezii, care este şi textul imnului naţional al Republicii Moldova, Alexe Mateevici, poezie intitulată limba noastră, Alexe Mateevici murind foarte tânăr la sfârşitul Primului Război mondial, el era preot militar. Faptul că Parlamentele a două state independente au ales o zi comună pentru sărbătorirea limbii comune a celor două state, ne face să credem că unul din elementele esenţiale ale identităţii naţionale este limba". (…) "Spre deosebire de chineză, limba română practic nu are dialecte. Diferenţele de limbă dintre nordul extrem şi sudul extrem sau între Est şi Vest sunt minime. Este şi acesta un mister al limbii române, pentru că aproape toate limbile europene au dialecte, noi nu avem. Dar orice mister poate fi dezlegat. Şi unul din motivele pentru care limba română nu are dialecte, este faptul că românii au circulat tot timpul pe teritoriul lor, a fost o continuă comunicare, pentru că principala activitate la momentul formării limbii a fost creşterea animalelor şi animalele se deplasau. Apoi, în istorie, mult mai târziu, de la data formării limbii române, românii au continuat să circule, din alte motive, dar au circulat tot timpul."
Dar unde începe adevăratul mister al limbii române? Aflăm tot de la scriitorul român Eugen Uricaru. "După părerea mea, bazându-mă pe datele lingvistice ale marilor cercetători, pot afirma că limba română provine dintr-un limbaj specific, un jargon vorbit de militari. Deci militarii aveau un limbaj specific care nu era egal cu limba vorbită de restul populaţiei. Şi acum o să încep să dovedesc acest lucru. Viaţa unui bărbat, bărbat fiind un cuvânt de origine latină, dar însemnând bărbos, om care poartă barbă, deci nu înseamnă vir, care este termenul latin pentru bărbat, deci vedem cât de figurată e limbă, adică cât de metaforică. Viaţa unui bărbat începe din momentul în care se căsătoreşte. Tânărul care se căsătoreşte se cheamă în limba română mire. Mire este un cuvânt care provine din latinul miles, care înseamnă soldat. Deci nu puteai să te căsătoreşti, dacă nu erai soldat. Şi atât de obişnuit era acest lucru, încât s-au confundat. Soldatul trebuia să fie şi mire şi mirele trebuia să fie soldat. Şi aşa avem în limbă cuvântul mire, care înseamnă soldat pentru cel care se căsătoreşte. Iar viaţa bărbatului se încheie atunci când nu mai este soldat, este veteran. Veteran înseamnă un soldat sau un ofiţer care a fost eliberat din armată şi cred că în China sunt foarte mulţi veterani care au fost în armată. Veteran a dat în limba română bătrân, adică om în vârstă. Deci, dacă eşti tânăr trebuie să fii soldat, iar dacă ai ajuns să îmbătrâneşti trebuie să fii veteran, adică ieşit din armată. Iată cum, între două cuvinte, se vede de fapt grupul social de unde vine limba română. Era limba soldaţilor. De fapt, aceşti militari care au venit de la Roma, care au cucerit Dacia au fost primul element în constituirea poporului român prin combinaţia lor biologică cu populaţia dacă."
Alocuţiunea susţinută de scriitorul Eugen Uricaru a impresionat audienţa, mai ales prin mesajul final. "La o analiză lingvistică, astăzi, savanţii europeni au ajuns la concluzia că limba română este cea mai ospitalieră, limba care primeşte cel mai uşor neologismele, cuvintele străine. Şi după cum sunt sigur că limba chineză va fi o limbă a viitorului, deci umanitatea va vorbi şi în limba chineză, unii experţi spun că limba română s-ar putea să devină un Esperanto în Europa, adică o limbă care să se răspândească şi să fie cel mai de înţeles limbaj între toate limbile europene. Şi asta din cauza neologismelor. Neologismele există în toate limbile, iar noi avem şi fondul latin, deci avem mari şanse să devenim o limbă universală, în Europa cel puţin."
Vicepreşedintele Asociaţiei de Prietenie China-România, Wang Tieshan a felicitat România pentru prezenţa, în premieră, la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing.
"Aş dori ca în numele Asociaţiei de Prietenie China-România să adresez calde felicitări organizării acestui festival, acestei acţiuni de către Institutul Cultural Român de la Beijing, care a luat fiinţă nu demult, dar care joacă deja un rol important în schimburile culturale dintre China şi România. De asemenea, felicit standul pe care-l organizaţi la acest târg. Am fost acolo şi am aruncat o privire şi am văzut foarte multe cărţi interesante şi nu numai. Mai ales, astăzi, am luat o lecţie şi am ascultat un discurs foarte interesant şi cu un conţinut bogat."
Poetul şi vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din China, Jidi Majia a spus că scriitorii români sunt cunoscuţi nu doar în Europa, ci şi în restul lumii, literatura română având numeroşi reprezentanţi de seamă, iar în ultimii 20 de ani, în limba chineză au fost traduse multe opere ale scriitorilor români, în special proză şi dramaturgie. „Într-o lume actuală globalizată, consider că păstrarea identităţii naţionale este foarte importantă, iar traducerile din literatură reprezintă o modalitate de corporalizare a unei culturii. De aceea, pentru noi sunt foarte importante traducerile. În ultima perioadă s-a tradus foarte mult în limba franceză, în limba germană, în limba rusă, astfel un public cât mai larg are ocazia să cunoască literatura noastră şi tradiţiile noastre. Dacă înainte, scriitorii chinezi erau interesaţi ca operele lor să fie traduse doar în marile limbi de circulaţie internaţională, franceză, germană, engleză, rusă, în ultima perioadă sunt din ce în ce mai mulţi scriitori chinezi ce sunt interesaţi ca operele lor să fie traduse şi în alte limbi mai puţin cunoscute, cum ar fi cele din ţările Centrale şi Est Europene. Ştiu că în Uniunea Scriitorilor din China sunt foarte mulţi scriitori interesaţi ca operele lor să fie traduse şi în limba română şi de aceea am început să organizăm vizite ale scriitorilor chinezi în România." (...) „Faptul că noi, ca scriitori chinezi, reuşim să ne traducem operele şi în limba română, reprezintă un vector important al creaţiei noastre şi, de aceea, sper ca, în viitorul apropiat, tot mai multe opere ale scriitorilor chinezi contemporani să fie traduse în limba română şi, de asemenea, vă asigurăm de sprijinul nostru în ceea ce priveşte traducerea şi publicarea în China a operelor scriitorilor români. Consider că dialogul între culturi reprezintă o etapă importantă în ceea ce priveşte cunoaşterea celui cu care comunicăm şi reprezintă o etapă importantă în trecerea peste anumite stereotipuri, de aceea încurajăm dialogul cultural."
Poeta chineză Xiao Xiao s-a declarat o mare pasionată a poeziilor româneşti. „Mie personal, îmi plac foarte mult literaturile din ţările Centrale şi Est Europene, bineînţeles şi literatura română şi mai ales poezia românească. Câteva creaţii din opera mea, datorită unei traduceri realizate personal de domnul director Lupeanu, au ajuns şi la cititorii români. Ceea ce vreau să spun este faptul că sunt o iubitoare, chiar mă pasionează foarte mult câţiva poeţi români, ca de exemplu, Marin Sorescu. Deşi a plecat de mai mulţi ani dintre noi, poeziile lui îmi sunt foarte dragi. Ca de exemplu, poezia Adam şi seria Don Juan, din lectura cărora am simţit o mare atracţie."
Romanul Amorţire al scriitorului român Florin Lăzărescu a fost tradus, de curând, în limba chineză, chiar de unul dintre redactorii secţiei de limba română a Radio China Internaţional şi a apărut la Editura Literaturii Poporului din China. Volumul a fost prezentat la eveniment. Iată ce spune Lin Ting: „Am tradus romanul Amorţire al scriitorului român, Florin Lăzărescu împreună cu soţul meu. Traducerea nu mi s-a părut foarte grea. Dar timpul pus la dispoziţie de editură a fost cam scurt. Ni s-a cerut să finalizăm traducerea în mai puţin de trei luni. Aşa că presiunea de-a ne încadra în timp a fost destul de mare. Sigur că am întâmpinat şi unele greutăţi în timpul traducerii. De exemplu, în ceea ce priveşte unele cuvinte noi, neologisme şi expresii, denumirile unor medicamente şi altele. Dar le-am depăşit pe toate. Autorul volumului m-a întrebat dacă am avut probleme în timpul traducerii. I-am răspuns că am o colegă şi prietenă româncă, din redacţia noastră, care m-a ajutat să înţeleg cuvintele şi expresiile care nu-mi erau familiare sau la cele la care aveam unele dubii. Aceea eşti tu, Nina, aşa că trebuie să-ţi mulţumesc că m-ai ajutat să le înţeleg. Aceasta nu este prima carte pe care o traduc. Am mai tradus, de exemplu „Cartograful Puterii" al lui Gabriel Chifu, „Poveste de Dragoste" al lui Eugen Uricaru şi alte nuvele. Iubesc literatura română şi limba română şi îmi place munca de traducător. În această perioadă citesc „Povestirile mamei bătrâne" şi „Scorpionul Galben" scrise de Radu Ţuculescu. Sper să am ocazia să le traduc. Mi-aş dori foarte mult acest lucru.”
Ce cred directorul Centrului Naţional al Cărţii de la Bucureşti, Bogdan Popescu şi editorul de carte Raluca Tudor, despre participarea României, în premieră, la târgul de la Beijing? „Este prima participare a României cu stand de ţară la Târgul Internaţional de Carte de la Beijing, un eveniment organizat de Centrul Naţional al Cărţii de la Bucureşti şi de Institutul Cultural Român de la Bejing, recent inaugurat în luna iulie. Târgul a fost o ocazie de a promova literatura română, de a intra în legătură cu editorii chinezi, au avut loc întâlniri extrem de importante, discuţii cu reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor, cu traducători, cu profesori de la lectoratul de limba română de la Beijing. Considerăm că a fost un succes şi că ne-am atins scopul. Sperăm ca participarea noastră să devină o constantă şi în anii următori, cu atât mai mult cu cât, anul următor, literatura est-europeană va fi una dintre temele centrale ale târgului." (...) „Sunt mândră că am ajuns, aici, în China. Este pentru mine un eveniment deosebit. Mă bucur că am putut să arăt cărţile pe care le-am făcut împreună cu domnul Lupeanu, directorul Institutului Cultural Român din China, cu care am făcut nişte cărţi minunate despre Confucius, despre sistemul taoist, Lie Zi, cu concepţie grafică proprie şi coperţi. Sunt nişte cărţi, după părerea mea, deosebite. Şi tare aş vrea, dacă s-ar putea să se promoveze şi în China. Merită. Cu cartea Sistemul taoist am luat premiul Uniunii Scriitorilor pe 2014, pentru cea mai bună carte a anului. Sper să placă."
Delegaţia României la târgul de carte a vizitat şi muzeul recent inaugurat al Universităţii de limbi străine din Beijing şi editura, Catedra de limba română şi biblioteca acesteia. În timpul vizitei a fost anunţată inaugurarea oficială a Bibliotecii ICR Beijing, care împreună cu cea a Catedrei de limba română constituie importante surse de informare a publicului chinez interesat de cultura română. (Felicia Nina Gherman)”
Articolul poate fi citit la următorul Link: http://romanian.cri.cn/221/2015/09/03/1s162930.htm