(articol publicat în Cotidianul, 2.07.2015)
Cu vestigiile sale istorice şi cu marele număr de bănci, cu vechi reşedinţe aristocratice şi cu biserici în care erau încoronaţi împăraţii, cu muzee şi multe magazine elegante, Frankfurt am Main este, probabil, cel mai cosmopolit oraş al Germaniei. Oraşul este asociat adesea cu afacerile, cu curtierii, cu băncile şi cu bursa. Imagine adevărată, dar parţială. 60 de muzee, peste 50 de galerii de artă şi 30 de teatre reprezintă o impresionantă carte de vizită a culturii metropolei landului Hessen.
Zilele acestea, pentru prima dată, acest oraş surprinzător şi plin de contraste a găzduit Zilele Culturii Române, organizate de Institutul Cultural Român de la Berlin. Un program complex a oferit o imagine relevantă a artelor contemporane din ţara noastră, spre bucuria nu numai a românilor stabiliţi la Frankfurt, dar şi a localnicilor prezenţi, de fiecare dată, în număr impresionant. Două expoziţii, o lectură publică, o proiecţie de film şi un spectacol de teatru-dans au oferit exemple ale diversităţii şi vitalităţii culturii româneşti actuale.
Seara inaugurală a fost marcată de vernisajul expoziţiei Şi ieri a fost azi, curatoriată de criticul Erwin Kessler, găzduită de o modernă galerie în care 30 de lucrări, semnate de nume deja afirmate ale unor tineri artişti, ca Dumitru Gorzo, Florin Ciulache, Roman Tolici, Gili Mocanu, Mona Vătămanu, Florin Tudor, Răzvan Boar, Tara von Neudorf, Ecaterina Vrana, Andrea Szabo, Traian Boldea, Anca Mureşan, Codruţa Cernea, Ştefan Ungureanu, Nicolae Comănescu, au conturat direcţiile principale ale plasticii româneşti contemporane (...) Vernisajul a beneficiat de prezenţa omului de cultură şi artă Radu Boroianu, preşedintele Institutului Cultural Român.
Cea de a doua expoziţie, dedicată Zilei Internaţionale a Iiei, intitulată Untamed Skin, a fost deschisă la Galeria Braubach Five, aflată în centrul oraşului, vis-à-vis de prestigiosul Muzeu de Artă Modernă (...) Expoziţia românească de la Galeria Braubach Five cuprinde creaţiile a trei designeri, inspirate de bluza tradiţională românească. Alexandru Nimurad şi Alexandra Abraham au reinterpretat, într-un stil foarte personal, simboluri şi motive folosite în vestimentaţia tradiţională. Ei au reuşit să surprindă în piesele expuse, în egală măsură, rafinamentul şi profunda spiritualitate neîmblânzită pe care Ia o ascunde în liniile şi în cusăturile ei. Elementele geometrice negre care “taie” albul rochiilor trimit gândul la scheme decorative ancestrale, nu lipsite de simbolism, şi la epoca noastră obsedată de simplitate, de excentricitate şi de capacitatea expresivă a veşmintelor. Aceeaşi concepţie şi matrice conceptuală se regăseşte în bijuteriile haute-couture a artistei Viktoria Tonu, masive şi delicate totodată, fastuoase şi exultând de o energie la graniţa eleganţei şi pulsiunilor întunecate. La vernisaj, sala s-a dovedit neîncăpătoare, întrebările publicului german, nefamiliarizat cu tradiţiile româneşti, au curs neîntrerupt, iar admiraţia a adus în sală şi în zilele următoare vizitatori interesaţi de eventuala cumpărare a unor piese.
Un public neaşteptat de numeros a onorat, la Hessisches Literaturforum, lectura publică din Jurnalul lui Mihail Sebastian, apărut, în traducerea germană a lui Roland Erb, sub titlul Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt - Plin de spaimă, dar nu disperat, la Editura Claassen. Mărturia fascinantă şi cutremurătoare despre condiţiile de viaţă ale scriitorului evreu din Bucureştii anilor treizeci şi patruzeci a produs senzaţie în rândul publicului german (...)
Emoţia a fost dublată de discuţii cu accente pasionale la întâlnirea pe care regizorul Alexander Nanau a avut-o cu publicul după proiecţia mult premiatului său documentar Toto und seine Schwester (Toto şi surorile lui), la cinematograful Mal Seh'n. Filmat într-un vérité necruţător, filmul oferă un acces fără precedent în ghetoul din Ferentari, în penitenciare şi în tribunale. El spune povestea familiei lui Totonel, un puşti de 10 ani din Ferentari. Câtă vreme mama lui se află în închisoare pentru trafic de droguri, Toto locuieşte cu surorile lui mai mari, Andreea şi Ana, şi cu un şir lung de unchi, vecini şi consumatori de droguri din cartier. Singura lui supapă este un centru de sprijin unde face şcoala şi unde descoperă dansul hip-hop. Documentarul a provocat discuţii aprinse uneori privind problemele etniei rrome şi modalităţile de integrare a ei în norme sociale unanim acceptate. Regizorul a făcut faţă cu brio unor intervenţii nu tocmai “politically correct” (...)
Ultima zi a evenimentului românesc de la Frankfurt am Main le-a prilejuit locuitorilor oraşului întâlnirea cu spectacolul Zic Zac, în coregrafia Andreei Gavriliu, la Gallus Theater. Inspirata poveste despre evoluţia unei relaţii, de la simpatie la ură, de la sensibilitate la cruzime, de la pornirile senzuale la întrebările filosofice, a stârnit entuziasmul sălii (...)
Aplauzele la scenă deschisă au fost însoţite de fluierăturile entuziaste caracteristice mai curând concertelor rock decât teatrului, secvenţa de manea a electrizat publicul altfel sensibil decât spectatorii români la acest gen de muzică, iar finalul a fost surprinzător şi pentru artişti şi pentru cei câţiva spectatori trăitori într-o zonă seismică precum România şi neobişnuiţi cu o manifestare a entuziasmului ce mai poate fi întâlnită numai la unele festivaluri de film. La final, aprecierea publicului s-a manifestat în primul rând printr-un tropăit care a zguduit uşor podeaua sălii, iar zgomtul produs i-a făcut pe actori să creadă că afară a izbucnit o furtună cu tunete şi trăsnete. Standing ovations au încheiat spectacolul, urmat de o antrenantă demonstraţie a DJ-ului berlinez Miruna Boruzescu, punctând încheierea Zilelor Culturii Române la Frankfurt am Main.
Eveniment important, în a cărui organizare precizia germană s-a îmbinat cu ospitalitatea românească, sub bagheta elegantă a Cristinei Hoffman, directorul ICR Berlin.
Articolul complet se poate citi aici.
