Cotidianul „Berliner Zeitung” publică, în ediţia sa din 10 septembrie 2015, la secţiunea „Artă / Concerte”, rubrica „Expoziţii 10 – 16 septembrie”, un articol despre prima expoziţie prezentată în noul sediu al ICR Berlin, expoziția IN VISIBLE a artistului român Valentin Duceac.
„Priveliştea este spaţioasă, de-a dreptul sferică. Pe socluri de sticlă stau aşezate formaţiuni de metal ce reflectă în mod magic lumina din tavan. Sunt bronzuri, care au însă efectul aurului lustruit. Gândul te duce la pâlnii de flori în lumina sferelor, la planete cu sateliţii lor, la sonde spaţiale şi OZN-uri. Sunt dispuse în faţa unei fotografii de mari dimensiuni de pe perete, pe care se poate vedea „naşterea unei statui”, unde la turnătorie tocmai se separă metalul din matriţa de ipsos. Prin aceste lucrări misterioase, care înghit în egală măsură privirea spectatorului, tânărul sculptor şi designer originar din România şi trăitor la Berlin, Valentin Duceac, preia, să zicem aşa, partea de încălzire a spaţiului Institutului Cultural Român „Titu Maiorescu”, care va rezida pe viitor în centrul Berlinului. Odată cu galeria a fost inaugurată şi biblioteca, iar la începutul lunii octombrie îi va urma întreaga instituţie din Konigsallee. Să numeşti doar abstract limbajul imagistic al lui Duceac ar fi prea simplu. În lucrările sale, artistul reuneşte acele elemente care vin din contemplare şi duc într-o abstracţiune poetică. El însuşi le numeşte „forme fără început şi fără sfârşit”, cu totul astfel cum poate fi perceput universul cosmic şi cu cel natural-terestru: nesfârşit. Duceac a studiat mai întâi în Canada Relaţii Internaţionale; a lucrat apoi pentru Parlamentul European la Bruxelles. În 2009 a decis să studieze pentru a doua oară, Artă şi Design la Universitatea de Arte. Numeşte lucrările sale „Invisible” – contraponderi strălucitoare la designul industrial lipsit de culoare. Acest lustru maxim şi luciu al metalului fusese inventat la Paris de către avangardistul român devenit celebru Constantin Brâncuşi, el însuşi la vremea sa o punte între secolul XIX al lui Rodin la secolul XX al lui Kandinsky. „Coloana Infinită” (1938) este exemplară. Acum Duceac ne încurajează înspre o percepţie estetică a secolului XXI timpuriu.”
(traducere de Claudiu Florian)
