Corespondenţă din Berlin de Oltea Șerban Pârău
Romanian Sinfonietta la festivalul Young Euro Classic
(articol publicat în Observator Cultural, 27.08.-02.09.2015)
Aveam aşteptări cuminţi legate de acest concert, după ce îi ascultasem pe cei de la Romanian Sinfonietta în concertele de pregătire a turneului lor la Berlin, în contextul în care România a participat constant, în ultimii ani, la Festivalul internaţional al orchestrelor de tineret de la Berlin, Young Euro Classic, prin Orchestra Română de Tineret, care a fost prezentă la ediţiile din 2012 şi 2014, Romanian Sinfonietta preluînd ştafeta ediţiei din acest an. Însă ceea ce s-a întîmplat pe 19 august la Konzerthaus Berlin m-a făcut să îmi schimb complet abordarea, pentru că finalul concertului a fost cu totul şi cu totul ieşit din comun. Acest Festival al orchestrelor de tineret se organizează de ceva timp la Berlin – iniţiator a fost, în anul 2000, Deutscher Freundeskreis europäischer Jugendorchester e.V. (Cercul German de Prieteni ai Orches trelor Europene de Tineret) şi este a treia oară cînd România este prezentă, de această dată printr-un concert care l-a avut ca dirijor pe Horia Andreescu şi ca solist pe pianistul Daniel Goiţi, alături de această încîntătoare orchestră de tineri, majoritatea studenţi, creată de Marin Cazacu la Sinaia în urmă cu cinci ani, ca o soră mai mică a Orchestrei Române de Tineret. Finalul concertului – şi cu asta voi începe – a fost cu totul special, pentru că am asistat la un succes de public ieşit din comun. Deşi cu o seară înainte ascultasem, în acelaşi context, Orchestra de Tineret a Olandei, care a sunat perfect, reacţia publicului fiind pe măsură, în cazul nostru, sufletul cu care au cîntat tinerii muzicieni români (vorbim chiar despre muzicieni foarte tineri, între 18 şi 23 de ani), emoţia pe care au imprimat-o fiecărei lucrări abordate au fost de aşa natură încît au ridicat publicul în picioare. Iar, la Berlin, a ridica publicul în picioare nu este un lucru obişnuit, aşa cum se întîmplă la Bucureşti mai nou (ca un fel de obligaţie, unde toată lumea se ridică în picioare de la primele aplauze). Care a fost diferenţa dintre concertul nostru şi cel al olandezilor, la care nu s-a ridicat absolut nimeni în picioare şi doar s-a aplaudat cuminte pînă la final? Nici vorbă despre perfecţiune: diferenţa a venit din entuziasmul şi sensibilitatea pe care le-au investit tinerii muzicieni români în acest concert.
Acest tip de eveniment se petrece a treia oară în cazul României, de această dată cu sprijinul Institutului Cultural Român, al Centrului Naţional de Artă Tinerimea Română, Lanto Communication şi BRD – Groupe Société Générale, partener media fiind Radio România. Am menţionat în mod special aceşti finanţatori pentru că, fără ei, am fi lipsit pur şi simplu de pe afişul de la Berlin. Seara pe care au semnat-o muzicienii români a avut, de această dată, o tuşă aparte. Bisurile pe care le-au acordat, sub bagheta lui Horia Andreescu, la finalul serii sînt greu de povestit. Surpriza publicului cînd a văzut că, în mijlocul piesei, instrumentiştii s-au ridicat în picioare şi au început să îşi facă selfie- uri cu Konzerthaus, într-un încîntător haos regizat de cîteva secunde, după care au continuat imediat muzica, spre amuzamentul general, a făcut ca, după ce tinerii au fost scoşi la rampă de nenumărate ori şi au plecat, finalmente, spre culise, cei din sală să rămînă în picioare şi să aplaude minute în şir, chiar după ce s-au stins candelabrele de dea - supra scenei. Recunosc că nu am mai participat niciodată la un astfel de final de concert, nici în România, nici în altă parte, nici măcar la festivaluri de tineret, unde surprizele nu lipsesc. Nu am scris aici despre muzică, ci despre atmosferă. În cazul orchestrelor de tineret, există întotdeauna o doză de „primul concert“, şi acesta a fost şi cazul Romanian Sinfonietta la Konzerthaus Berlin, majoritatea celor din orchestră fiind pentru prima dată în această minunată sală, reconstruită de nemţi în anii ’80 ai secolului al XX-lea, după originalul inaugurat în 1821, dar distrus în război, şi refăcut cu un remarcabil respect pentru construcţia originală. Pe de altă parte, a fost ziua lui George Enescu, s-a cîntat Rapsodia a II-a, s-a cîntat muzică romantică – minunat Daniel Goiţi înConcertul pentru pian şi orchestră de Ceaikovski –, plini de pasiune muzicienii din Romanian Sinfonietta, sub bagheta lui Horia Andreescu, în Simfonia a VIII-a de Dvořák, dar ceea ce cred că nu va uita nimeni dintre cei prezenţi este atmosfera cu totul specială care s-a creat în seara cu semnătură românească de la Young Euro Classic, festival desfăşurat între 6 şi 23 august la Konzerthaus Berlin. Pînă la urmă, sensul existenţei unui concert, a unui act artistic este acela de a oferi bucurie şi emoţie celor aflaţi în sală – iar în cazul acestui concert, ele au existat din plin.
