- debutează cu un grupaj de poezii în revista "Origini" (Madrid) în 2006;
- primeşte premiul "Tinere talente" în 2007;
- participă la concursul internaţional de poezie "Mary Puri Expres" în 2008;
- primeşte "Diploma de recunoaştere" din parte Guvernului României în 2008;
- recită poezie din volumul de debut „Şi îngerii plâng", de Ziua Eminescu, la Universitatea din Alcalá de Henares, în ianuarie 2009;
- participă ca invitat în emisiuni de radio şi televiziune.
O mână de poezii. Douăzeci abia. Dar suficiente pentru a înţelege că ne aflăm în faţa unui adevărat talent. Care presupune nu doar mânuirea meşteşugită a cuvintelor ci, mai ales, intuirea misterului existenţei şi transmiterea lui. Cele douăzeci de mici poeme sunt, fără îndoială, tot atâtea momente de întâlnire între o subiectivitate trăită intens şi o obiectivitate dătătoare desensuri adânci. Dovedind o siguranţă pe care o au doar cei înzestraţi cu lumină interioară, tânăra noastră poetă – tânăra? foarte tânăra!…micuţa noastră poetă - nu se teme să folosească, pe de o parte, un limbaj extraordinar de firesc, aproape sărac :
Astăzi mă duc la marea / cea
albastră / unde soarele răsare / foarte de dimineaţă;
Poetul află totul / poetul răscoleşte sentimentele / poetul
suferă / dar are imaginaţia singură / când sentimentele
îl părăsesc / poetul moare; Fără preferatul înger al
meu / nu ştiu / când e noapte / când e zi / câţi ani am /
de unde sunt… / nu ştiu nimic / doar atât…/ că te iubesc
enorm de mult
- iar pe de altă parte metafore şocante, chiar fantastice:
o petală de cer; ochii tăi sunt aur de abur; geana vărsată pe lumânare; ani lumină de deget,
de mâini, de braţe; soarele plouat pe ceaţă; lacrima
stoarsă într-un spic de păr; un rai / cu imense petale de
Fără un înger lângă mine/ nimic nu pot să aflu.
ruj; flăcări de apă; soarele e sfoară / din vântul ce bate
prin fulgii de apă; cuvinte de cactus.
Sunt imagini ce vin să puncteze o realitate care se dezvăluie mult mai bogată decât ne-o arată perceperea obişnuită.. Unele poeme sunt construite pe o cascadă de asemenea imagini. Altele, dimpotrivă, abia dacă au inclusă o metaforă, poemul desfăşurându-se ca un şir de fraze banale. Dar din mijlocul acestor banalităţi ţâşneşte, pe neaşteptate, sugestia unor zone abisale. Aceasta este "formula" poetică cea mai caracteristică şi totodată cea mai deplină a Mariei Teodora Miclea. Secretul nu stă în metaforă ci în ritm. Un ritm special, interior, ce încarcă de sens toate cele afirmate anterior, şi pe care Maria dovedeşte a-l domina surprinzător de bine. Iată un exemplu: Dragostea minţii mele :
Dragostea este un rai /cu imense petale
de ruj /0 uriaşă inimă curată / din raiul pământesc /
dragostea este / mult mai mult.../ nu se poate explica în
cuvinte. / Este imaginea / din adâncul inimii mele.
Lector univ. dr. Ileana Bucurenciu
Alcalá de Henares, 10 ianuarie 2009
