În 2021 România sărbătorește 65 de ani de la aderarea sa la UNESCO

În 2021 România sărbătorește 65 de ani de la aderarea sa la UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), iar în acest spirit, Institutul Cultural Român prezintă o serie de filme scurte, cu subtitrare în engleză, care vizează promovarea obiectivelor UNESCO de pe teritoriul României.

„Anul 2021 este un bun prilej de reflecție asupra a ceea ce a fost, o ocazie de a ne reaminti și de a reîmprospăta lumii valorile și identitatea noastră milenară, de a dialoga și acționa colectiv pentru o lume sustenabilă, în care comunicarea și respectul reciproc se realizează cu sprijinul educației, culturii și al științei, la care accesul echitabil este realizat pentru fiecare cetățean al Planetei” a declarat doamna Madlen Șerban, Secretar-General al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.

· Satele transilvane cu biserici fortificate, sit cultural inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993: https://bit.ly/3Gbxp43

Clasificat deoarece s-a considerat că oferă o imagine plină de viață a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Satele din această zonă sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare a terenului, un model de așezare și organizare a gospodăriilor țărănești păstrat încă din Evul Mediu. Localitățile sunt dominate de bisericile lor fortificate, care ilustrează perioadele clădirii din secolul al XIII-lea și până în secolul al XVI-lea.

· Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Horezu, sit cultural inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993:https://youtu.be/Pjjjsk29Shs

Cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690 și 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Lăcașul este o remarcabilă realizare a artei brâncovenești, care se distinge prin originalitate, măiestria liniilor și culorilor.

· Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei, sit transnațional compus de tip natural înscris în patrimoniul mondial UNESCO în 2007, cu extindere în 2011, 2017 și 2021:https://youtu.be/TvaU22g6ZlY

Siturile inițiale din zona Carpaților acoperă o arie totală de 77,971.6 ha, din care doar 29,278.9 ha compun zona conservată efectiv, restul fiind considerat „zonă tampon”. Pădurile primare de mesteceni din Carpați cuprind zone din regiunile Transcarpatia și Prešov. Zona include două parcuri naționale, o rezervație a biosferei, și câteva zone cu habitat controlat (mai ales în Slovacia). Ambele parcuri naționale, împreună cu o zonă învecinată din Polonia, formează o rezervație a biosferei separată, denumită Rezervația Biosferei Carpații Orientali⁠.

· Delta Dunării, sit natural înscris în patrimoniul mondial UNESCO în 1991: https://bit.ly/3jpAWSF

Dunărea își varsă apa în Marea Neagră formând delta cea mai extinsă și cel mai bine conservată din Europa. Delta Dunării conține mai mult de 360 de specii de păsări și 45 de specii de pește de apă dulce în numeroasele sale lacuri și japșe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colțuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească.

· Cetatea Sighișoara, sit cultural înscris în patrimoniul cultural mondial UNESCO în 1999: https://bit.ly/3b2NOts

Cetatea Sighișoara este centrul istoric vechi al municipiului Sighișoara, județul Mureș, România. Construit în secolul XII de coloniștii sași sub denumirea latină Castrum Sex și păstrat în mod aproape neschimbat până astăzi, ea este locuită și în prezent. Cetatea este amplasată pe malul sudic al râului Târnava Mare, pe o coastă de deal lungă de 850 m, pe două terase: terasa de jos, Dealul Cetății, se află la o altitudine de 350 m p.n.m (ca. 30 m mai sus de Orașul de Jos), iar terasa de sus, Dealul Școlii, la o altitudine de 429 m (ca 49 m mai sus de terasa de jos).

· Bisericile de lemn din regiunea Maramureș, sit cultural înscris în patrimoniul cultural mondial al UNESCO în 1999: https://bit.ly/3m2qCS7

Opt biserici de lemn din județul Maramureș au fost introduse în patrimoniul mondial al UNESCO. Bisericile de lemn din Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal se află în Maramureșul istoric, cele de la Șurdești și Plopiș sunt din vechea Țară a Chioarului, iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situată în Țara Lăpușului.

Împreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularității locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.

Se remarcă prin tehnica îmbinărilor din lemn și a realizării învelitorilor din șindrilă, prin motivele ornamentale vizibile pe suprafața portalurilor și ancadramentelor - ce se susțin pe stâlpi zvelți - simbolizând elemente de natură vegetală, animală și geometrică realizate prin dăltuire, crestare.

· Peisajul cultural minier Roșia Montană, înscris în rândul Patrimoniului Mondial în pericol în 2021: https://bit.ly/3pz5zsu

Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.

A fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraș minier cu coloniști din Iliria.

Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.

În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba latină și greacă și 50 de tăblițe cerate. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană. Din istoria mineritului se mai poate aminti că pe valea Roșiei erau șteampuri care funcționau asemănător morilor de apă, fiind folosite pentru măcinarea minereului, în perioada anului când pe valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru șteampuri, se deschidea stăvilarul unui lac (tău) artificial.

România deține, în afară de siturile culturale pe care vi le-am prezentat, șapte elemente culturale imateriale înscrise în lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO pe care vi le vom presenta cu o serie de filme scurte cu subtitrare în engleză:https://bit.ly/3pqNooR

Aceste elemente cultural imateriale sunt: ritualul călușului, doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, feciorescul de Ticuș, meșteșugul covoarelor tradiționale de perete și practicile culturale asociate zilei de 1 Martie.

· Ritualul călușului, înscris în 2008 pe Lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO:https://bit.ly/31WRQly

Dans tradițional românesc, prezent în timpurile vechi atât în Moldova, Oltenia cât și în Transilvania. În mod tradițional, dansul se execută în săptămâna dinaintea Rusaliilor, și are scop cathartic (tămăduitor), însă există documente istorice care atestă practicarea dansului și cu alte ocazii, de exemplu, dansul executat de soldații lui Mihai Viteazul, "călușerii", ce se aflau sub conducerea căpitanului Baba Novac, în cadrul sărbătorii date de Sigismund Bathory în 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia.

Călușul este un obicei românesc practicat în perioada numită popular Rusalii, mai exact în cele nouă zile dintre sărbătoarea ortodoxă de Înălțare și cea numită Cincizecimea. Tradiții similare există pe toată întinderea europeană a fostului Imperiu roman, de la Dansul Maurului în Britania sau Ciomăgașii (Pauliteiros) în Portugalia.

Originea acestui obicei este subiectul multor discuții și nu s-a ajuns la o concluzie clară.

· Doina, înscrisă în 2009 pe Lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO: https://bit.ly/3rZ5PCm

Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului român, în care autorul necunoscut își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva asupritorilor, regret etc. Tot doină este numită și o specie a literaturii populare, aparținând genului liric, în care autorul își exprimă sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de timp și natură și față de sine însuși.

Doinele clasice sunt predominant vocale și monofonice și au o interpretare care variază în funcție de regiune. Doinele vocale conțin interjecții (măi, hei, dui-dui, iuhu), conține de asemenea și suspinuri, plânsete, sunete de jale, etc. Doinele instrumentale sunt interpretate de obicei la instrumente precum flautul, dar se poate interpreta chiar și la funze. Doina populara este un cântec non-ceremonial și este cântat de obicei în solitudine, având un important impact psihic asupra unei persoane, "Pentru a-i alina sufletul" (de stâmpărare). Grigore Leșe crede că deși învățații descriu în detaliu aspectele tehnice ale doinei, ei nu reușesc să înțeleagă aspectele psihice ale acesteia. Doinele sunt creații lirice și temele regăsite in versurile acestora sunt: Melancolia, dorul, iubirea, iubirea pentru natura, rugăciunea la Dumnezeu pentru alinarea durerii, etc.

· Ceramica de Horezu, înscrisă în 2012 pe Lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO: https://bit.ly/33gf5ru

Este un tip de ceramică românească tipic orașului oltenesc Horezu. Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoșul alături de care, însă, întâlnim și alte figuri precum stele, șerpi, copaci, oameni, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Există și două culori specifice zonei: roșul și galbenul de Horezu.