Institutul Cultural Român de la Tel Aviv a găzduit, în seara de 8 iulie 2026, evenimentul „Arheologul și Timpul”, dedicat profesorului Silviu Sanie, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Programul a propus publicului israelian o perspectivă mai puțin cunoscută asupra unei personalități asociate, de peste șase decenii, cu cercetarea istorică și arheologică din România: aceea de poet și prozator.
Născut la 2 iulie 1936, în Pungești, județul Vaslui, Silviu Sanie a absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe care a încheiat-o ca șef de promoție. A fost cercetător al Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” și profesor universitar, contribuind la formarea mai multor generații de istorici și arheologi. Cercetările sale au adus contribuții importante la cunoașterea civilizației geto-dacice și romane, a epigrafiei, a istoriei religiilor și a istoriei comunităților evreiești din spațiul românesc. Printre lucrările sale de referință se numără Civilizația romană la est de Carpați și romanitatea pe teritoriul Moldovei, Din istoria culturii și religiei geto-dacice, Dăinuire prin piatră. Monumentele Cimitirului medieval evreiesc de la Siret și Mărturii scrise și reprezentări plastice în spațiul geto-dacic. Pentru activitatea sa a fost distins, între altele, cu Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române și cu Ordinul „Meritul Cultural”. În paralel cu activitatea științifică, Silviu Sanie a construit o operă literară proprie, publicând volume de poezie, proză și memorialistică. Textele sale pornesc adesea din experiența directă a istoriei și din memoria personală, transformând documentul biografic într-o reflecție asupra timpului, identității și destinului.
Biografia profesorului Silviu Sanie a fost prezentată de profesorul Jean-Jacques Askenasy, neurolog, membru de onoare al Academiei Române și una dintre figurile marcante ale neurologiei contemporane. Din perspectiva prieteniei și a unei îndelungate apropieri intelectuale, acesta a reconstituit principalele etape ale vieții și carierei profesorului Sanie, oferind publicului contextul necesar pentru înțelegerea parcursului său.
În deschiderea serii, Luciana Friedmann, director adjunct al Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, a remarcat că publicul din Israel îl cunoaște în primul rând pe istoricul și arheologul Silviu Sanie – înscris prin cercetările sale în galeria unor mari contributori la științele umaniste din România, ca Moses Gaster, Lazăr Șeineanu, Tictin, Harry Kuller, Alexandru Graur, Tudor Vianu, etc. - în timp ce această întâlnire îl aduce în prim-plan pe scriitor. Dincolo de cercetarea științifică, poezia și proza sa reprezintă o continuare firească a aceleiași preocupări pentru memorie, pentru fragilitatea existenței și pentru felul în care timpul modelează viețile oamenilor.
Lecturile din creația literară a autorului au fost susținute de prozatoarea israeliană de limbă română Madeleine Davidsohn, a cărei interpretare a pus în valoare ritmul interior și forța evocatoare a textelor, de autor însuși și de Arina, fiica celui aniversat. Poeziile și fragmentele de proză au construit, împreună, un parcurs biografic în care experiența personală se întâlnește permanent cu istoria secolului al XX-lea.
Evocările profesorului Silviu Sanie au purtat publicul spre copilăria din Pungești, spre anii de formare la Iași și spre întâlnirile din studenție cu Marinică (Marin Sorescu) dar și spre atmosfera școlii ieșene de istorie, care i-a definit parcursul intelectual. Un loc aparte l-au ocupat amintirile despre Holocaust și despre anii persecuției, relatate fără retorică, prin întâmplări concrete și chipuri care au rămas vii în memorie. Alături de suferință au fost evocați și oamenii care, în vremuri de pericol, au ales solidaritatea, oferind o pâine, câteva alimente sau un gest de sprijin familiilor evreiești urmărite. Aceste episoade au conturat imaginea unei istorii alcătuite nu doar din mari evenimente, ci și din alegeri individuale care au făcut diferența dintre indiferență și umanitate.
Un rol important în pregătirea evenimentului l-au avut fiicele profesorului, Arina și Mara, fiecare cu propriul parcurs profesional remarcabil, implicarea lor conferind serii și dimensiunea unei întâlniri în care memoria personală și memoria culturală s-au completat reciproc.
