Miercuri, 8 iunie 2011, la orele 19.00, la Accademia di Romania din Roma se va inaugura expoziţia de artă contemporană SPAZI APERTI, ajunsă la cea de-a IX-a ediţie, având tema „Experienţa estetică". Curatoarea manifestării este în acest an Luisa Conte. Conform unei tradiţii deja consolidate, expoziţia reuneşte în sălile Academiei până pe 21 iunie o selecţie de lucrări aparţinând bursierilor de la academiile si institutele altor ţări la Roma şi unor artişti italieni şi străini. Va fi prezentată o amplă panoramă de forme şi expresii artistice contemporane, de la video-art şi fotografie la instalaţie, performance, pictură, teatru, dans şi muzică.
Manifestarea este organizată de Accademia di Romania cu susţinerea Institutului Cultural Român şi se bucură de patronajul Municipalităţii Romei. Colaborează la ediţia din acest an: Academia Belgica, British School in Rome, Accademia di Danimarca, Circolo Scandinavo, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia, Real Academia d'Espana, Universitatea de Vest Timişoara – Facultatea de Arte şi Design.
Vizitatorii din acest an la „Spazi Aperti" vor putea experimenta şi trăi personal experienţa estetică. Conform teoriei profesorului Vezio Ruggieri, experienţa artistică se naşte din întâlnirea unei figuri-stimul (fie ea vizuală, sonoră sau de altă formă) cu un observator: arta există întrucât există corpul subiectului şi vastul său proces permanent de elaborare a stimulilor, care permite reconstrucţia realului drept imagine internă. Subiectul, chiar şi într-o manieră inconştientă, încearcă astfel să mimeze cu ajutorul corpului semnalele provenite de la opera de artă cu care intră în contact, până când prin experienţa sa estetică îşi va forma imaginea despre sine subiect si reprezentarea proprie a realului.
Artiştii vor prezenta lucrări site specific care, prin diferitele lor forme de expresie, vor lua în considerare raportul cu celălalt, cu spectatorul. Rezultatul este un parcurs bogat în diferiţi stimuli, astfel încât să poată fi experimentată experienţa estetică şi să poată fi regăsită propria „emoţie".
Prin lucrările sale video, Devis Venturelli recurge la ţesături emotive specifice, dialoghează cu spectatorul asupra posibilelor forme de arhitectură urbană şi propune un monument excentric. Instalaţia video interactivă a lui Marco Lamanna cheamă în cauză spectatorul prin privire şi mişcare iar Maria Diekmann îl implică prin auz. Prin instalaţia propusă, Richard Gasper intră în raport cu propriul corp; KirsiMarja se opreşte asupra stărilor sufleteşti, atât în video cât şi în fotografie, în timp ce Laurence Snackers cercetează chipurile prin pictură.
ARTIŞTI
Pelayo Varela Alvarez, Basmati (Saul Saguatti / Audrey CoÏaniz), Charlotte Bergman, Patricio Cabrera, Riccardo Cazzato, Aurelio Edler Copes, Alessandro Di Gregorio, Maria Diekmann, Robert Fekete, Julio Galeote Carrascosa, Carlos García Fernández, Richard Gasper, Silvio Giordano, Clara González, Andrea Jaurrieta Bariain, KirsiMarja Metsahuone, Eva La Cour, Marco Lamanna, Maruchi León, Angel Masip, Giacomo Miracola, Alessandro Morino, Ursula Nistrup, Alex Pascoli, Tommaso Pedone, Adina Plugaru, Tero Puha, Marius Purice, Sorin Cosmin Scurtulescu, Laurence Snackers, Sergiu Toma, Charlotte Troldahl, Devis Venturelli, Claudia Roxana Zloteanu.
Din partea Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia va participa Adina Plugaru, bursier „Nicolae Iorga", cu lucrări care fac parte din proiectul său de bursă intitulat „O analiză a fragmentului - Structuri clasice oferite de Veneţia".
Lucrările Adinei Plugaru pornesc de la o privire asupra fragmentului veneţian ca mărturie istorică, plasată atemporal într-o epocă contemporană devastată de consumism şi transformare continuă. Scopul lucrărilor este acela de a construi în planul senzitiv senzaţia de dilatare a timpului, folosind ca bază o structură de contraste: ale materiei, ale spaţiului, ale valorilor culturale şi estetice ale celor două lumi. La nivel de imagine, fragmentul devine o problema de percepţie, de citire în cheie, o provocare adresată privitorului de a reconstrui la nivel imaginar întregul. Lucrările devin astfel un teatru în care scena este reprezentată de pavimentul veneţian iar actorii sunt elementele peisajului veneţian contemporan.
