Concert de Mărţişor

Marţi, 1 martie 2011, ora 19.30 Concert de pian Locaţie: ICR Berlin
Concert de Mărţişor cu pianistul Victor Nicoară
Program: G. Enescu – Tocata şi Pavana din Suita op.10, C. Debussy - Preludii 1
F.Liszt - Sonata în Si minor Pianistul român Victor Nicoară (născut în 1984) a studiat până în anul 2008 la Royal College of Music in London, unde a fost acceptat „with Honours“ la secţia de pian şi compoziţie („joint studies“). Studiile de pian le-a început la liceul de muzică „George Enescu“ din Bucureşti, cu profesoarele Lucia Teodorescu, Ioana Minei şi Anna Pittis, apoi le-a continuat la Londra, unde i-a avut ca profesori pe Andrew Ball (pian), Huw Watkins (compoziţie), Neil Thomson (arta dirijatului) şi Michael Oliva (muzică electro-acustică). Cursuri de măiestrie cu Paul Badura-Skoda, Pietro de Maria, P. Feuchtwanger, Rolf D. Arens, Leslie Howard, K. Sherbakov (pian); Julian Anderson, Masataka Matsuo, Vl. Bokes, Marek Kopelent, Mark Turnage, C. Matthews, Pascal Benţoiu (compoziţie). A câştigat premii la concursuri naţionale şi internaţionale, printre altele Pro Piano, Citta di Moncalieri, Arenzano-Genova. Actualmente, locuieşte şi activează în Berlin. Semnificaţia zilei de 1 Martie în România Povestea mărţişorului, a acestui dulce „nimic“, este veche şi începe cu „a fost odată un şnur...“ împletit din două fire de lână, unul alb şi unul roşu. Aceste şnururi erau realizate de femei şi legate de 1 martie la mâinile copiilor sau ale iubiţilor, mai ales ale persoanelor tinere. Mai târziu, le purtau şi vârstnicii, iar în sat erau împodobite astfel şi coarnele vitelor, porţile caselor şi hambarele. Se formau în acest fel cercuri magice, care protejau tot ceea ce era important de protejat. Ulterior, se lega de acel şnur un bănuţ de aur sau de argint – şi aşa începe povestea modernă a mărţişorului aducător de noroc. Micuţul obiect agăţat de şnur – fie vorba de un trifoi cu patru foi, de un hornar, o perlă sau o scoică – putea însemna totul sau nimic. Din talismanul care era cândva, mărţişorul a devenit, la oraş, un simbol al tradiţiei, o mică atenţie şi un fel de „balet social“ – dar şi un semn al ataşamentului şi al atenţiei, poate şi al dragostei pe care o simţim faţă de o persoană.