Dragi cititori,
Din
aprilie și până în octombrie vă invităm la o paradă
săptămânală a celor mai noi cărți românești, traduse în
Polonia. Pe scena intitulată „Cartea săptămânii” vor urca pe
rând, o dată la șapte zile, vedetele sezonului, proaspete și
pline de vervă, însoțite de garderoba special pregătită pentru
show.
În
acest an, în sezonul primăvară-toamnă se poartă cărțile
românești! Lungi, scurte, vesele sau mai puțin, serioase,
visătoare, colorate, monocrome – combinațiile sunt nesfârșite,
iar libertatea abolută!
Spectacolul literar a început!
PREZENT TRECUT, TRECUT PREZENT
Autor:
Eugen Ionescu
Versiunea românească: Editura
Humanitas, București, 2018
Versiunea
poloneză: Editura Agora,
Varșovia,
2018
Traducerea
în limba polonă:
Anastazja
Dwulit
Eugen
Ionescu, autorul
binecunoscutei piese Cântăreața
cheală,
ne surprinde din nou. Prezent
trecut, trecut prezent este
un eseu plin de amintiri, observații și reflecții pe tema
absurdului lumii secolului trecut.
Eugen
Ionescu, unul dintre cei mai importanți creatori ai secolului XX,
marele maestru al teatrului absurdului, a fost surprinzător în
repetate rânduri în lucrările sale. Nu mai puțin surprinzătoare
este această „cărticică”, invers proporțională prin
dimensiuni cu bogăția observațiilor asupra unor chestiuni atemporale. În
primul rând este foarte personală: a apărut din însemnările
tânărului Ionescu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
completate în anii '60 și mai târziu. Acest „jurnal intim”
conține, așadar, numeroase motive autobiografice, printre ele
traumele trăite atunci când tatăl, avocat român, a părăsit-o pe
mama, frațuzoaică, apoi i-a anulat drepturile părintești,
luându-l forțat pe micul Eugen de la Paris în România și
despărțindu-l de sora lui. „Patria”, urâtă atât din cauza
tatălui, cât și a puterii totalitare, îl îndeamnă pe Ionescu la
reflecții dureroase pe tema naturii totalitarismului, rolului
propagandei și mecanismelor puterii – reflecții care se potrivesc
surprinzător de bine realităților noastre contemporane.
Împletind
teme personale, literare, publicistice și filosofice cu genul
aforistic, proza aproape poetică și „poveștile pentru copii mai
mici de trei ani”, amuzante și absurde, Ionescu vede mai multe
decât nu puțini scriitori science fiction...
Am
reușit să vă stârnim curiozitatea?
Vă
invităm la lectura unui fragment din carte:
„Mă întreb cum o să putem scăpa. În
cerul nostru, amenințarea.
Pericolul se apropie, ne încercuiește, se strânge din ce
în ce. Vom fi oare zdrobiți, cum să rezistăm și să durăm? Vreau să zic: cum să
rezistăm și să durăm moral, cum să ne păstrăm încrederea, cum să nu cedăm, cum
să credem în dreptate? Chiar dacă aș rezista, dacă într-o zi mi s-ar întâmpla
să pot scrie cărți, dacă mi s-ar putea întâmpla să ajung să mă exprim public,
voi fi ascultat oare cu destulă atenție, voi fi crezut, voi emoționa? Oricum nu
voi putea să înfrunt timpul, nu voi putea să rezist secolelor. Cel mult aș
reuși poate, în potopul ăsta, să-mi salvez viața personală.
Dar nu voi putea, în același timp, să salvez morala în care
cred, cultura la care țin.” [citește
mai departe aici]
Eugen
Ionescu (Eugène Ionesco)
S-a
născut la Slatina (1909) şi-a petrecut copilăria în Franţa,
pentru a reveni în 1924 în România, unde a urmat studiile liceale
şi universitare. Debutează cu poezii în revista Bilete
de papagal.
Volumul de critică literară Nu
(1934), premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu, contrariază
prin ludicul şi nonşalanţa cu care tratează valorile bine
stabilite ale literaturii române. În 1938 pleacă la Paris ca
bursier. După război, se impune în teatrul de avangardă francez
şi e recunoscut apoi în lumea întreagă drept unul dintre cei mai
mari dramaturgi ai secolului XX. A decedat la Paris, în 1994.
Scrieri în limba română:
Elegii pentru fiinţe mici (versuri, 1931), Nu (critică
literară, 1934), Englezeşte fără profesor (piesă de
teatru, 1943), Război cu toată lumea (publicistică, 1992).
Scrieri în limba
franceză:
TEATRU: La Cantatrice
chauve, La Leçon, Les Salutations, Jacques ou
la Soumission, L'Avenir est dans les oeufs, Les
Chaises, Le Maître, Le Salon de l'automobile,
Victimes du devoir, La Jeune Fille à marier, Amédée
ou Comment s'en débarrasser, Le Nouveau Locataire, Scène à
quatre, Le Tableau, L'Impromptu de l'Alma, Tueur sans gages,
Rhinocéros, Délire à deux, Le Piéton de l'air, Le roi se meurt,
La Soif et la Faim, La Lacune, Exercices de conversation et de
diction françaises pour étudiants Américains, Jeux de massacre,
Macbett, Ce formidable bordel! , L'Homme aux valises, Voyages chez
les morts, La Nièce-Épouse, Le Vicomte, Le Rhume onirique, Les
connaissez-vouz?, Maximilien Kolbe.
PROZĂ:
La Photo du Colonel (nuvele,
1962), Le Solitaire (roman,
1973).
ESEURI
ŞI MEMORIALISTICĂ: Notes et contre-notes (1962),
Journal en miettes (1967),
Présent passé, passé présent (1968),
Antidotes (1977), Un
homme en question (1979),
Entre la vie et le rêve. Entretiens avec Claude Bonnefoy (1987),
Une quête intermittente(1987).
VOLUME
DE DESENE: Découvertes (1969), Le Noir et le Blanc
(1981).
Anastazja
Dwulit
(traducătoarea
cărții)
Traducătoare
din limba franceză. Se prezintă drept „traducătoare de cărți
ne-populare, scrise de autori cunoscuți (Cioran, Proust, Ionesco,
Derrida) și necunoscuți (nu merită menționați, fiindcă sunt necunoscuți). Nu a tradus nimic ușor de citit și nici măcar
folositor (așteaptă propunerea traducerii unui bestseller din
categoria ghidurilor)”.
Ce scriu pasionații lecturilor despre Prezent trecut, trecut prezent:
Apărută pentru prima dată în 1968 la Mercure de France, cartea explorează, sub forma meditației personale și a jurnalului „în fărâme“, a „navetei“ permanente între amintire și actualitate, raporturile individului cu tentația (sau amenințarea) totalitară, rememorează prigoana legionară, ascensiunea nazismului și angajamentul generației criterioniste la extrema dreaptă, comentează conflictul din Orientul Mijlociu, renașterea antisemitismului în cadrul comunismului sovietic, fascinația perversă a intelectualilor occidentali față de Moscova etc. Totul – privit din unghi filozofic și, totodată, intens-subiectiv, pe fundalul crizei modernității europene. [„Observator cultural”]
„Prezent
trecut, trecut prezent
este cel mai cuprinzător dintre volumele de însemnări ale lui
Eugen Ionescu. Consemnările diaristice și eseistica autorului se
află în umbra creației sale dramaturgice, deși tocmai în ele
trebuie căutate sursele ideilor care au stat la baza teatrului
absurdului.
Totuși
aceste însemnări sunt în primul rând un document aparte, o
mărturie a vieții interioare complicate a artistului, dar și un
hibrid al genurilor, în cadrul căruia jurnalul intim este alăturat
autobiografiei, publicisticii și eseului filosofic. Nu lipsesc de
aici nici proza poetică sau groteștile Povești
pentru copii mai mici de trei ani,
apropiate în tonul absurd de ceea ce Ionescu a prezentat în piesele
sale; nu există totuși teme ironice – sunt texte deosebit de
serioase, uneori dureroase, fundamentale pentru înțelegerea lui
Ionescu ca artist și ca om. În ciuda faptului că volumul este o
selecție de texte scrise pe parcursul a cel puțin treizeci de ani
(Ionescu a scris majoritatea textelor în jurul anului 1967, dar a
folosit amplu însemnări începute în 1934, alăturându-le sau
opunându-le, creând uneori colaje speciale), nu se poate vorbi în
cazul lor de ceva întâmplător. Prezent
trecut, trecut prezent este
un volum construit unitar, conținând însemnări din timpul celui
de-al Doilea Război Mondial și perorări politice, create la cald
în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 – alăturarea celor
două timpuri la care face trimitere titlul îi permite autorului să
țeasă o poveste personală și multistratificată despre răul
imamanet, cultivat de omenire din vremuri imemoriale”.[Maciej
Robert, „Nowe Książki”]
Vă recomandăm materialul video cu participarea criticului de teatru Octavian Saiu, pregătit special pentru cititorii polonez.
Octavian Saiu este critic de teatru, Secretar General Adjunct al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT), Preşedinte al Secţiei Române AICT – Teatrologie, autorul volumului Ionescu/Ionesco: Un veac de ambiguitate (Ed. Paideia, 2011).
Vă
invităm pe pagina editurii Agora
a
editurii Humanitas
(pentru varianta originală a cărții, în limba română)
și
pe pagina de Facebook
a Institutului Cultural Român de la Varșovia.
