Cu ocazia comemorării a 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, numeroase instituţii austriece găzduiesc expoziţii care abordează diferite perspective. Începînd din 9 mai, Muzeul Leopold din Viena marchează evenimentul prin expoziţia intitulată Trotzdem Kunst! (And yet there was art!), cu subtitlul Österreich 1914-1918 (Austria 1914-1918). Încăperile amenajate în subsolul clădirii reunesc peste 250 de opere ale celor mai semnificativi artişti austrieci ai momentului, precum Egon Schiele, Albin Egger- Lienz, Anton Kolig, Oskar Kokoschka şi Gustav Klimt, avînd ca punct de plecare experienţa acestora din timpul războiului. Parcursul începe cu trei lucrări monumentale ale lui Egger-Lienz: Dans macabru, Nordul Franţei 1917 şi Final. Scenele surprinse în tablourile cu un ton sumbru şi întunecat descriu într-un mod foarte expresiv absurditatea conflictului armat cu consecinţe nefaste, ce a dominat începutul secolului al XX-lea. De altfel, şi cea de-a doua sală a expoziţiei, dedicată în întregime artistului, poartă numele deCoregrafia morţii. Spre deosebire de Egger-Lienz, membru oficial al grupului artiştilor din Biroul de Presă al Imperiului Habsburgic pe timpul războiului, Egon Schiele a fost scutit de experienţele din primele linii ale frontului. Astfel, pe perioada serviciului militar, el realizează numai un număr de portrete ale unor prizonieri ruşi aflaţi în lagărul din Austria de Jos, ale unor ofiţeri austrieci şi membri ai familiei. Şi lui Schiele îi este dedicată în totalitate o sală, care scoate în evidenţă schimbarea de stil a pictorului rebel. Aici se regăsesc, printre altele, tabloul sumbru Mama oarbă şi cel neterminat Mama cu doi copii, compoziţii simbolice, care subliniază polaritatea vieţii şi a morţii caracteristică lui Schiele.
Sub titlul deosebit de sugestiv Artişti în vremuri de război - O lume alternativă sînt întruniţi, printre alţii, Kokoschka, Kolig şi Klimt. Grav rănit în luptele de pe frontul de răsărit, Oskar Kokoschka revine bulversat de ororile trăite, reliefate în capodoperele sale Autoportret cu mîna pe faţă şi Principiul (Libertate, Egalitate, Fraternitate). Chiar dacă nu a fost recunoscut oficial ca „pictor al războiului", Anton Kolig se specializează în schiţe şi portrete de soldaţi. În acea perioadă, însă, iau naştere şi opere de artă care nu fac parte din propaganda pentru război. În acest registru se situează schiţele lui Gustav Klimt reprezentînd personaje feminine, peisajele şi portretele lui Hans Böhler, Anton Faistauer, Koloman Moser şi Herbert Böckl.
Un loc aparte îl ocupă camera dedicată Expoziţiei Austriece de Artă, ce a avut loc în 1917 în Suedia, rămasă neutră pe timpul celor patru ani de lupte. Sub acest titlu au fost expuse atunci peste 600 de lucrări de pictură, sculptură şi grafică, ce au prezentat Austria ca „naţie iubitoare de pace". Cu aproape un secol mai tîrziu, Elisabeth Leopold, curator al expoziţieiTrotzdem Kunst! alături de Ivan Ristić şi Stefan Kutzenberger, defineşte evenimentul vienez din 2014 drept „un apel strigător împotriva războiului şi a crimei!". În acest sens, curatorii au iniţiat o colaborare între artişti contemporani din Austria şi din ţările împotriva cărora trupele austro-ungare au luptat pe front: Italia, România, Rusia şi Serbia. Au rezultat abordări din perspective foarte diferite.
Astfel, Paola de Pietri din Italia expune fotografii ale regiunii Isonzo, care mai poartă şi astăzi urme ale sîngeroaselor confruntări armate. Austriaca Veronika Dreier reuneşte mii de soldaţi de plastic într-un covor des, de nepătruns. Artistul sîrb Raša Todosijević produce o instalaţie simbolică alcătuită din căzi de baie mînjite de sînge, montate pe perete sub forma unei cruci sub care sînt îngrămădite mai multe valize. Printre aceste opere se remarcă lucrarea Männerakt, semnată de românca Raluca Popa. Bazată pe un fragment din romanul Muntele vrăjit de Thomas Mann, pornind de la tema-pretext a dezertării, desenul pe perete în grafit şi cărbune, expune traseul soldatului surprins în lungul drum dintre cele două tărîmuri opuse. Lucrarea Ralucăi Popa ocupă un loc important în expoziţie, desenele care acoperă doi pereţi fiind însoţite de scurte pasaje de text din roman. „Männerakt se plasează între ficţiune şi realitate istorică, prezentîndu-se ca o investigaţie a modului cum tratăm ca indivizi conceptele prezenţei şi absenţei, apartenenţei la grup şi distanţării, atunci cînd sîntem confruntaţi cu întrebări referitoare la naţionalitate, identitate şi dezrădăcinare", spune autoarea.
Pe lîngă picturi, în expoziţie sînt prezente şi afişe, manifeste, material filmat, scrisori, fotografii, cărti poştale şi alte documente istorice - tulburător în acest sens fiind certificatul de deces al arhiducelui Franz Ferdinand, vizitatorul putînduşi face astfel o imagine completă asupra conflictului armat, în care aproape 17 milioane de oameni şi-au pierdut viaţa şi care a adus cu sine sfîrşitul domniei Habsburgilor. Bunăoară, încă de la intrare, în spatele unei vitrine, se poate citi manifestulCătre popoarele mele!, prin care împăratul Franz Joseph a declarat război Serbiei la 28 iulie 1914, la numai o lună după ce succesorul la tronul austriac, arhiducele Franz Ferdinand, a fost asasinat în Sarajevo. Impresionantă este şi atenţia la detalii acordată de curatori, atmosfera fiecărei săli fiind definită printr-o culoare specifică a pereţilor, la care se „asortează" şi culoarea băncilor de odihnă. Astfel, dacă încăperea de început este de un gri închis şi parcursul prin expoziţie se derulează prin săli în roşu, albastru şi maroniu, ultimele două camere, dedicate artiştilor contemporani, sînt de culoare albă, evidenţiind dorinţa unui prezent luminos şi paşnic.
Puteţi accesa linkul complet aici.