«Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX»: Brăduţ Covaliu

În cadrul expoziţiei on-line «Veneţia şi laguna veneţiană în viziunea artiştilor români ai secolului XX / Venezia e la sua laguna: lo sguardo degli artisti romeni del lungo Novecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, pe pagina de Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia au fost expuse două lucrări de artă contemporană, opere ale artistului Brăduţ Covaliu (1924–1991), însoţite de o fişă biografică redactată de Alexandru Anghel, muzeograf în cadrul colectivului instituţiei muzeale deţinătoare a bunului cultural mobil, provenind din colecţia de artă a Muzeului Judeţean Buzău:

1. Brăduţ Covaliu (1924–1991), Veneţia, ulei pe pânză, 65x82 cm, 1968;

2. Brăduţ Covaliu (1924–1991), Insula San Giorgio Maggiore de la Veneţia, ulei pe carton, 65x82 cm, 1977.

Cea dintâi lucrare expusă în cadrul expoziţiei on-line este o compoziţie se împarte în două registre distincte: jos, în tonuri de brun, violet, roşu şi alb–crem, este înfăţişat canalul, probabil Canal Grande, din apele căruia se ridică o multitudine de bârne din lemn, uşor înclinate în ambele părţi, o «oglindă» în care se reflectă arhitectura din registrul superior. Deasupra, în jumătatea superioară a picturii, se află, surprinse frontal, trei clădiri cu arhitectură tipică veneţiană care alternează cromatic între roşcat şi crem. Acestea conţin numeroase ferestre cu ancadramente gotico–veneţiene şi baroce, înşirate ritmic şi conturate în culoarea crem. Deasupra, în partea superioară a lucrării, se află cerul, realizat pictural în culori închise de gri, violet şi crem, care inspiră o stare presantă de apus înnorat.

A doua lucrare expusă în cadrul expoziţiei on-line este un peisaj marin cu vedere către Insula San Giorgio Maggiore de la Veneţia, adică asupra complexului monumental al Mănăstirii Benedictine omonime, fiind vizibil, în plan secund, în jumătatea superioară a lucrării, turnul–clopotniţă al Bisericii catolice Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, colorat preponderent în roşu, brun şi alb. În partea inferioară, tratată pictural cu pastă generoasă «uscată», apele Mării Adriatice sunt redate în mai multe nuanţe de albastru ciel sau desaturat prin grizare, unduirile acestora fiind reprezentate simplu prin linii orizontale ce sunt intercalate cu o serie de linii verticale închise la culoare, în vreme ce bârne din lemn răsar din apă în mod aleator. Aproape de axa orizontală–centrală, în marginea dreaptă, se află o gondolă în culoarea tipică neagră, cu o copertină de culoare roşie ce protejează spaţiul destinat pasagerilor, condusă de un vâslaş în vestimentaţia specifică gondolierilor.

Brăduţ Covaliu (1924, Sinaia–1991, Bucureşti) a fost un pictor român care, deşi a debutat ca adept al realismului socialist, a demonstrat o versatilitate ce i-a îngăduit să îşi exprime pe deplin calităţile artistice de-a lungul carierei ce a cuprins a doua jumătate a secolului XX. În perioada 1942–1947 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l ca profesor de pictură pe Jean Alexandru Steriadi (1880–1956)). A debutat în 1953, expunând la Salonul Oficial de la Bucureşti, apoi a participat cu regularitate la Expoziţiile oficiale republicane şi municipale, precum şi la numeroase expoziţii de grup în ţară şi în străinătate. În 1962 fost selectat printre artiştii care au reprezentat România la Bienala Internaţională de Artă de la Veneţia. În 1963 a fost ales secretar al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar în 1968 Preşedintele acesteia. Din 1969 a fost cadru didactic la Institutul Pedagogic din Bucureşti, apoi la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti. Brăduţ Covaliu a debutat ca peisagist şi portretist pe şantierul barajului de la Bicaz, unde a redat legăturile omului cu spaţiul înconjurător, integrarea lui în dinamica vieţii moderne. Covaliu, deşi s-a distins prin rigurozitatea desenului, temperanţa culorilor şi ingeniozitatea dispunerii acestora pe pânză, a preferat ulterior să treacă de la peisaje de factură tradiţională la cele conţinând elemente abstracte şi simbolice. A realizat, de asemenea, naturi statice stilizate şi decorative, precum şi portrete cu unele note moderne, uşor cubiste. A obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care: Premiul «Ion Andreescu» al Academiei Române (1962), Ordinul «Meritul Cultural» (1968), Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1981).