Scriitoarea română Corina Oproae, stabilită în Spania, a fost distinsă cu Premiului Tusquets Editores 2024 pentru Roman pentru lucrarea „La casa limón”, un roman liric și emoționant despre copilăria în România și experiența căderii comunismului, în sânul unei familii din clasa de mijloc care se confruntă cu drame intime.
Corina Oproae s-a născut în România, în 1973. A studiat filologie engleză și hispanică, iar în 1998 s-a stabilit în Catalonia, Spania. Are cetățenie spaniolă. Își scrie textele în catalană și spaniolă, limbi în care se exprimă și publică, limbi care „au ales-o”, după cum a declarat recent . De asemenea, traduce poezie din română în engleză.
În spaniolă a publicat cărțile „Mil y una muertes” (2016), „Intermitencias” (2018) și „Temprana Eternidad” (2019) sau „Desde dónde amar” (2021, Editorial Pre-Textos).
În catalană a scris La mà que tremola (2020), o carte de reflecție poetică despre scrierea într-o limbă care nu este limba maternă. Poemele sale au fost incluse în mai multe antologii publicate în Spania și America Latină.
A tradus în catalană și spaniolă autori precum Marin Sorescu, Lucian Blaga, Gellu Naum, Ana Blandiana (Premiul Jordi Domènech pentru traducere de poezie, 2015), Norman Manea, Tatiana Țîbuleac, Ioan Es. Pop, Angela Marinescu și Mary Oliver. Este autoarea și traducătoarea volumului La poesía del siglo xx en Rumanía (2022).
Oproae ne prezintă în carte o mărturie a experiențelor istorice din Europa de Est, cu vocea unei fete care intră în adolescență și o scriere precisă și evocatoare. „La casa limón” este un roman extraordinar și singular în literatura spaniolă. Casa cu lămâi spune povestea anilor de descompunere a regimului Ceaușescu prin ochii unei fete care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă în jurul ei, un roman liric și emoționant despre copilăria în România.
Refugiată sub masă și înconjurată de cărți în sufrageria familiei, protagonista acestei povești crede că a provocat fără să vrea boala tatălui ei. Acesta îi promisese că o va elibera de orice durere, iar ea, care fusese înțepată de o albină, crede că și-a ținut promisiunea. Acum, tatăl este în convalescență la un unchi, pentru că mama, care lucrează toată ziua la spital, nu poate avea grijă de el, iar fata va continua să aștepte vești de la el, chiar și în timpul verii pe care o petrece la bunici, într-o Transilvanie rurală în care superstițiile și obiceiurile strămoșești sunt încă vii. Poate că totul a luat o turnură proastă atunci când familia a trebuit să se mute în noul bloc de locuințe și să părăsească casa lor de lămâi. Printre restricții și denunțuri la Securitate, ei nu sunt conștienți că sfârșitul dictaturii este aproape, în România anilor 1980.
„Cu o voce luminoasă și autentică, Corina Oproae a scris un roman tandru și melancolic despre minunea de a crește și de a descoperi viața într-o țară fără libertate.” Eva Cosculluela
„Numai o scriitoare spaniolă născută în afara Spaniei putea să extindă temele tradiției noastre literare: La casa limón povestește, prin vocea unei fete care intră în adolescență, ultimii ani de dictatură din România.” Antonio Orejudo
„Vocea intimă și poetică a Corinei Oproae m-a prins și m-a ținut sub castelul de cărți pe care protagonista și l-a construit pentru a se adăposti de o lume care se destramă.” Silvia Hidalgo
