Se împlinesc curând, anul acesta, 50 de ani de la prima mare evadare din lagărul comunist autohton, un eveniment care a zguduit din temelii structurile politice şi de securitate ale momentului, prefaţând cu 17 ani fuga legendarului Pacepa. Protagonist, marele balerin Gelu Barbu, fiul reputatului compozitor Filaret Barbu.
Balerinul Gelu Barbu a făcut parte dintr-o generaţie de aur a artei coregrafice autohtone, alături de nume precum Irinel Liciu, Valentina Massini, Simona Ştefănescu, Sanda Orleanu, Ileana Iliescu, Rina Constantini ori Magdalena Popa şi a avut şansa integrării într-un mediu cultural în care se regăseau nume precum Cella Delavrancea, Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu ori soprana Teodora Lucaciu. El şi-a desăvârşit studiile la celebra şcoală de balet de la Leningrad, devenind apoi prim-balerin al Operei Române. Barbu a fost căsătorit cu reputata soprană Teodor Lucaciu, care avea să moară, mulţi ani mai târziu, în condiţii misterioase, după ce emigrase în America de Sud pentru a-şi deschide o şcoală de canto. Solista a murit otrăvită după o masă luată la ambasada României din Quito, Ecuador, principalul suspect fiind Securitatea. Barbu avea să se confrunte, însă, cu propriile necazuri cu Securitatea, şi asta încă din 1961, într-un moment când devenise o stea a baletului mondial, cu turnee în toată lumea.
Într-o nefastă zi a acelui an, în anturajul său a apărut brusc, un tovarăş Marinescu, agent al Securităţii care, după o perioadă de prelucrare politicoasă, l-a informat că statul are proiecte foarte importante pentru el. Ideea era simplă: era o stea a baletului, vorbea mai multe limbi străine, pleca des în străinătate, deci avea profilul perfect pentru un spion internaţional. Desigur, asta ar fi presupus un curs de pregătire de specialitate la Moscova.
Într-o carte despre el apărută acum câţiva ani, „Gelu Barbu-ritmul sentimentelor“, sub semnătura scriitorului Antonio Pita Cardenes, artistul, care trăieşte azi în Insulele Canare, relatează că securistul l-a ameninţat cu distrugerea carierei în caz de refuz.
Gelu Barbu a înţeles că nu mai poate rămâne în ţară, încurajat, poate, şi de faptul că exact în acea perioadă, omologul său rus, Rudolf Nureev, fugise în Occident, zguduind tot lagărul socialist. La puţină vreme, Barbu a plecat în Berlinul comunist, unde tocmai se inaugurase celebrul zid între zona comunistă şi cea capitalistă, alături de mai mulţi artişti români, într-un turneu artistic. Într-o seară, Barbu a ieşit din hotel şi s-a îndreptat spre punctul de trecere a frontierei către Berlinul de Vest pentru a repara, chipurile o maşină de bărbierit defectă. Nu avea nevoie decât de două ore, pentru a găsi centrul de reparaţii, după care urma să revină la hotel. Lucru ciudat: refuzul femeii-sergent de la graniţă de a-i permite accesul în partea vestică a oraşului, în lipsa vizei, a fost depăşit cu sprijinul unui civil misterios, apărut ca din neant. Un personaj important, se vedea după respectul acordat de către grăniceri. Barbu a trecut, astfel, graniţa, fără să afle niciodată cine a fost misteriosul bărbat. Atât a putut observa, că mergea cu o maşină de diplomat britanic. O evadare asemănătoare cu a lui Nureev, care fusese ajutat de poliţia franceză să se „piardă“ în Paris.
După ce Securitatea a înţeles că artistul evadase, în ţară s-a declanşat un veritabil cutremur la nivelul structurilor de conducere. Compozitorul Filaret Barbu a fost înştiinţat că fiul său a murit într-un accident, abia ulterior aflând adevărul. Ulterior, el a fost marginalizat total, interzis la toate teatrele, staţiile radio şi TV, muzica sa atât de îndrăgită a intrat „sub sigiliu“. A fost pensionat anticipat şi a devenit un paria al cercurilor artistice. Furia statului s-a manifestat şi prin interzicerea turneelor Operei în străinătate nu mai puţin de cinci ani, ceea a apăsat greu asupra multor cariere de succes. Gelu Barbu a fost condamnat în contumacie la 15 ani de închisoare şi muncă forţată, pentru înaltă trădare. Ani de zile, Securitatea a dictat părinţilor săi scrisori în care îi cereau să revină în ţară, unde nu ar fi urmat să i se întâmple nimic. A revenit, însă, abia în 1991, după ce se stabilise în Insulele Canare, unde trăieşte şi astăzi, în depline onoruri artistice.
Sursa: http://www.inpolitics.ro (Bogdan Tiberiu Iacob)
Video: http://www.sensotv.ro/arte/Colectia-SensoTV-1122/gelu-barbu-balerin-profesor-coregraf#/0
