- 12 February 2009
- Etichete Film
Va fi proiectat filmul biografic al unuia din cei mai mari pictori români, Ştefan Luchian. Filmul, în regia lui Nicolae Mărgineanu, avându-i ca protagonişti pe Ion Caramitru, George Constantin şi Maria Ploae, a primit în 1982 premiul CIDALC la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary.
Despre autorul filmului: Nicolae Mărgineanu este un regizor, scenarist, actor şi director de imagine născut în 1938.
Filmografie: Schimb valutar (2008), Logodnicii din America (2007), Binecuvântată fii, închisoare (2002), Faimosul Paparazzo (1999), Capul de zimbru (1997), Enescu – la Răspântie de vremi (1995), Arhitectură şi putere (1994), Priveşte înainte cu mânie (1993), Undeva în Est (1991), Un bulgăre de humă (1989), Flăcări pe comori (1987), Pădureanca (1986), Pădurea (1986), Întoarcerea din iad (1983), Un om în Loden (1979), Mai presus de orice (1978).
În Ştefan Luchian este evocată viaţa pictorului Ştefan Luchian, o viaţă începută spectaculos sub semnul succesului şi al faimei. Al norocului, de asemenea! O moştenire importantă îl pune la adăpost de grijile materiale. S-ar putea dedica întru totul picturii, dar nu! Firea lui sociabilă şi imensa poftă de viaţă îl împing spre o existenţă mai superficială, poate, dar cât de strălucitoare... Sportiv de performanţă – a câştigat prima cursă de velocipede Giurgiu-Bucureşti – nelipsit de la celebrele „bătăi cu flori" de la Şosea, client al cafenelei Fialkovsky, loc faimos de întâlnire pentru artiştii vremii, Luchian face figura de răsfăţat al sorţii. Până şi momentele de impas profesional se întorc în favoarea lui. Refuzat la Salonul oficial de pictură, organizează alături de alţi tineri o expoziţie a „Independenţilor" care va provoca scandal, dar le va aduce şi succes. Curând însă, visul alunecă în coşmar. Averea moştenită s-a risipit. Luchian se vede nevoit să-şi câştige existenţa cântând la flaut în orchestra Teatrului Naţional. Apoi apar primele semne ale bolii care îl va lăsa paralizat. Este începutul sfârşitului. Iubita îl părăseşte, prietenii de asemenea... Tot ce-i mai rămâne este pictura; asupra ei îşi va concentra Luchian puţina putere ce i-a mai rămas. Apar primele semne ale gloriei artistice. Când paralizia îi ajunge la degete, continuă să picteze cu penelul legat de braţ. Păstrează ca model doar florile. Astfel au fost pictate „Anemonele". Înainte ca tumultoasa lui viaţă, arsă ca o lumânare, să se stingă, într-o noapte Luchian primeşte vizita lui George Enescu. A venit să-i cânte la vioară spre a-i mai alina suferinţa. Este omagiul unui mare artist adus altui mare artist. (CineMagia)
