«Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Spaţiul românesc în cartografia secolelor XVI–XVIII»

«Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Spaţiul românesc în cartografia secolelor XVI–XVIII / Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Le terre romene nella cartografia storica a stampa del Cinque–Settecento», 15 iunie–15 septembrie 2020, expoziţie on-line pe pagina Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.

Expoziţia on-line îşi propune să prezinte publicului imaginea spaţiului românesc în cartografia istorică a secolelor XVI–XVIII, ilustrată prin câte două hărţi încărcate săptămânal pe reţelele de comunicare online ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, însoţite de detalii privind atât autorul, cât şi contextul publicării şi al circulaţiei lor în epocă. Hărţile istorice cu valoare documentară au şi calitate estetică, fiind executate prin tehnica plăcilor de cupru gravate, tipărite pe hârtie, colorate manual în epocă, cartuşul acestora fiind bogat decorat cu scene mitologice sau belice. Hărţile înfăţişează, aşa cum erau cunoscute cartografilor şi gravorilor din Europa occidentală, teritoriile Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei, fie distinct reprezentate, fie ca parte a unui areal mai vast, care cuprindea Ungaria, Balcanii, Imperiul Otoman, cursul inferior al Dunării sau bazinul pontic. Hărţile provin din colecţii private şi publice, putând fi utilizate liber pentru expunere în scopuri non-comerciale. Spaţiul românesc a fost reprezentat în realizările tuturor cartografilor europeni: cei din Ţările de Jos (Abramo Ortelio, Gerardo Mercatore, Jodocus Hondius, Henricus Hondius, Willem Blaeu, Joan Blaeu, Johannes Janssonius, Claes Janszoon Visscher, Nicolaes Visscher I, Nicolaes Visscher II, Frederik de Wit, Carel Allard, Cornelis Danckerts, Justus Danckerts, Johannes Covens, Cornelis Mortier, Gerard Valck, Peter Schenk, Johann van der Bruggen, Joachim Ottens, Renier Ottens, Joshua Ottens), cartografii francezi (Nicolas Sanson, Nicolas de Fer, Pierre Duval, Alexis–Hubert Jaillot, Guillaume Delisle, Robert Janvier, Robert de Vaugondy, Didier Robert de Vaugondy, Rigobert Bonne, Charles–François Delamarche), germani şi austrieci (Matthaeus Seutter, Johann Baptist Homann, Tobias Conrad Lotter, Franz Anton Schraembl, Franz Ludwig Güssefeld, Franz Johann Joseph von Reilly), (Homann, Schraembl, von Reilly, Güssefeld) şi italieni (Giacomo Gastaldi, Giacomo Cantelli, Vincenzo Maria Coronelli, Vincenzo Pazzini Carli, Giovanni Antonio Rizzi Zannoni, Antonio Zatta, Bartolomeo Borghi). Spaţiul românesc a fost perceput şi ilustrat pe temeiul realităţilor geopolitice specifice epocii în care cartografii şi gravorii şi-au desfăşurat activitatea, în multe dintre hărţi transmiţându-se informaţiile de la un autor la celălalt sau fiind preluate din surse primare încă insuficient cunoscute. Izvoarele cartografice sunt deopotrivă surse istorice şi obiecte de artă care ilustrează nivelul de cunoaştere pe care Europa Occidentală l-a avut în secolele XVI–XVIII asupra spaţiului de la nordul Dunării. Deşi vasale ale Imperiului Otoman, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania au fost percepute de Occident ca parte integrantă a Creştinătăţii (Respublica christiana).