Expoziţia „Trei poeți: Grigore Vieru, Mihai Ursachi și Petru Cărare” la Galeria la Rond

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău în colaborare cu Primăria Municipiului Chișinău organizează expoziția „Trei poeţi: Grigore Vieru, Mihai Ursachi şi Petru Cărare” la Galeria la Rond din spatele statuii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Expoziția este dedicată celor trei mari poeţi români, născuţi în luna februarie şi va conţine fotografii, date biografice, fragmente din operă şi aprecieri ale criticilor.

Petru Cărare
Unul dintre simbolurile rezistenţei literare basarabene, Petru Cărare s-a născut pe 13 februarie 1935 (în Zaim, Căușeni), la baștina celui mai mare cântăret al limbii române, Alexie Mateevici, cu doar o zi înaintea lui Grigore Vieru. „Spirit critic incoruptibil”, observă pe bună dreptate acad. Mihai Cimpoi, nu a fost înfrânt nici de exilul din tinerețe (a revenit cu greu în Chișinău), nici de blocarea cărții „Săgeți” (1972) în care, sub masca demascării capitalismului, se faceau aluzii transparente la… socialism. Cărare și-a pecetluit destinul chiar de la debutul său. În 1959, depune la Editura „Cartea Moldovenească” volumul de versuri „Soare cu dinți”, recomandat pentru tipar de către Uniunea Scriitorilor din Moldova. Deoarece aici apare și poemul „Scrisoare mamei”, scris în 1956, volumul este considerat antisovietic, iar autorul – naționalist. Cartea apare abia în 1962, avându-l de redactor pe Grigore Vieru. A semnat zeci de volume de versuri, proză și dramaturgie.

Grigore Vieru
S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Între 1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: Făt-Frumos şi Curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, carte apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Volumul devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. În 1970, editura Lumina publică Abecedarul, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia acestei ediţii, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii Trei iezi. La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul Curcubeul, în care s-a găsit „ascuns” tricolorul românesc.
În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Însoţit de poetul Radu Cârneci Vizitează Transilvania,. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice Aproape, cu ilustraţii de Isai Cârmu. În 1978, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi a volumului Steaua de vineri, cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. În 1981, la editura Albatros din Bucureşti în colecţia Cele mai frumoase poezii, apare o selecţie din lirica poetului sub numele Izvorul şi clipa, cu o prefaţă de Marin Sorescu. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii Maria Mirabela, al regizorului Ion Popescu Gopo, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă prestigioasa distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii, Diploma de Onoare Anderesen. În acelaşi an apare cartea de versuri Rădăcina de foc, la Editura Universul din Bucureşti.
În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar în 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii. În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic Acum şi în veac (Colecţia: „Biblioteca şcolarului”), iar în 2000 este decorat cu Medalia „Mihai Eminescu”.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple.

Mihai Ursachi
Mihai Ursachi s-a născut la 17 februarie 1941, în comuna Strunga din judeţul Iaşi. După absolvirea prestigiosului liceu „August Treboniu Laurian” din Botoşani, în 1957, devine, la numai şaisprezece ani, student al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. În 1961 este arestat, din motive politice, şi condamnat la patru ani de temniţă grea. În 1964, pe baza unui decret de amnistie, părăseşte închisoarea Jilava. Între 1965-1970 urmează cursurile Facultăţii de Germanistică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă, ca şef de promoţie, cu o teză despre Christian Morgenstern. În anul absolvirii debutează cu cartea de versuri Inel cu enigmă, care atrage atenţia criticilor literari. Succesele nu-l fac însă mai demn de încredere în ochii celor ce reprezintă autorităţile, astfel încât poetul, şomer, duce o viaţă retrasă, într-o modestă casă din Ţicău („celesta mahala Ţicău”). În 1981, folosind prilejul unei călătorii în Statele Unite, rămâne în această ţară. Lucrează ca asistent la Universitatea Statului Texas (1981-1986) şi, în continuare, ca lector la Universitatea Statului California (1986-1990). Între 1982-1986 îşi pregăteşte şi îşi susţine doctoratul, cu o lucrare despre raporturile dintre filosofia lui Martin Heidegger şi poezia lui Paul Celan.
Din 1996, predă cursuri la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi în calitate de profesor asociat. Face eforturi să recupereze casa părintească din Ţicău, confiscată de autorităţile româneşti după expatrierea sa, dar nu reuşeşte. Achiziţionează o casă în zona numită „La doi peri”, cu intenţia de-a o lăsa Uniunii Scriitorilor. Moare în noaptea de 9 spre 10 martie 2004, din cauza unui cancer pulmonar nedescoperit la timp.

Expoziția este constituită din 10 bannere, format 92/1850 cm.


Evenimentul va avea loc vineri, 14 februarie 2014, la orele 11.00,
la Rondul de lângă monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt