- 23 January 2018 - 27 January 2018
- Etichete Icr Joana vasconcelos
Postat de Magdalena Popa Buluc în COTIDIANUL.RO - 28 ianuarie 2018
Joana Vasconcelos, unul dintre cei mai importanți artiști vizuali contemporani din lume ai momentului, s-a aflat în România, în cadrul unui program de diplomație și de mobilitate culturală derulat de Institutul Cultural Român.
Vasconselos se confruntă cu diversele realităţi culturale, demonstrând că arta este un experiment, stilul ei impresionând prin eleganţă şi totodată rigoare. Pentru ea artele vizuale sunt o fantezie pusă în scenă, în care decide cel mai mic detaliu, pentru că include timpul ca parte a povestirii.
Artista portugheză a vizitat
Galeria Europeană și Galeria de Artă Veche Românească de la Muzeul Național de
Artă al României, fiind încântată de tapiseriile și icoanele românești. De
asemenea, a admirat și eleganța sălilor renovate de la Fostul Palat Regal de pe
Calea Victoriei.
„E un muzeu minunat. Sunt uimită de valoarea lucrărilor de artă românească, de artele decorative din țara dumneavoastră. Am fost impresionată, cu adevărat, de monumentalitatea și relevanța istorică a acestui spațiu“, mărturisea aceasta.
A vizitat totodată şi Muzeul Satului unde a fost interesată de frumuseţea şi simbolistică artei populare româneşti din colecţiile de patrimoniu.
Primind diploma Prieten al Cullturii Române de la Preşedinta ICR, Liliana Ţuroiu
Artista portugheză Joana Vasconcelos, aflată pentru prima dată în ţara noastră a vizitat miercuri Castelul Bran.
La Palatul Palamentului a rămas uimită de frumuseţea decorului şi eleganţa încăperilor, dorindu-şi să revină în curând cu o expoziţie personală care să fie etalată în acest minunat edificiu.
În cadrul întâlnirilor diplomatice, artista a avut întrevederi la sediul Ministerului Afacerilor Externe, cu domnul ministru Teodor Meleșcanu și, la sediul Ambasadei Portugaliei, cu E.S. Fernando Teles Fazendeiro, Ambasadorul Republicii Portugheze în România.
„Mulțumesc Institutului
Cultural Român, în mod special doamnei președinte Liliana Țuroiu, pentru această
deosebită oportunitate de a întâlni un artist de o asemenea anvergură
europeană. Doamna Joana Vasconcelos este și un real ambasador al Portugaliei,
în contextul sărbătoririi celor o sută de ani de la stabilirea relațiilor
diplomatice dintre Republica Portugheză și România. În cadrul relațiilor de
mobilitate inițiate de ICR putem atrage atenția țărilor mari ale lumii prin
tradiție și artă contemporană, pentru că noi nu suntem puteri mari economice și
militare, dar putem fi una în spațiul cultural. Iată de ce ne bazăm foarte mult
pe domeniul cultural, al artei, pentru promovarea valorilor românești”, afirma
ministrul Teodor Meleșcanu.
În cadrul vizitei de la Ministerul Afacerilor Externe, președintele ICR, doamna Liliana Țuroiu, a punctat faptul că sprijinirea proiectelor românești în Portugalia, atât de către instituțiile statului român, cât și de nume importante din domeniul cultural, precum Joana Vasconcelos, poate duce la o mare vizibilitate a artiștilor români pe plan international: „Este o onoare să avem în România un artist de anvergura Joanei Vasconcelos care a expus de mai multe ori în cadrul Bienalei de Artă de la Veneția, la cele mai mari muzee ale lumii – Palatul Versailles, Ajuda National Palace sau la Guggenheim. Este pentru noi o prioritate să ne unim eforturile în domeniul artei pentru a avea rezultate palpabile și imediate”.
Artista Joana Vasconcelos a
admirat lucrările expoziției ”De la textil la tactil – o lume a visului“ ,
spunând că e o bucurie să descopere România în această vizită. “Sunt încântată
de această călătorie minunată în România. Arta, de fapt, e o călătorie. Am
parcurs, în călătoria mea artistică, toate etapele: am fost elev, student, am
devenit profesor, apoi am decis să fiu un artist pe cont propriu. Mi-am făcut
propriul atelier. Sunt în România pentru că e important să cunoști alte
culturi, e important să cunoști oameni, să întâlnești artiști de pe alte
meridiane. Și eu învăț de la voi, de la cultura voastră, de la arta voastră. La
rândul meu, vreau să vă fac cunoscute arta și meșteșugul meu. Doresc să revin
în România, ca să vă arăt ceea ce am făcut eu, ca artist. Încerc să aduc
amprenta voastră artistică în lumea mea și eu să vă prezint, la rândul meu, arta
mea. E important să dezvoltăm legături unii cu alții. Prin deschiderea acestor
porți de cultură, prin deschiderea noastră unii către alții devenim, spiritual,
mai bogați. Arta e o călătorie prin care ne îmbogățim spiritual unii pe alții”,
a subliniat artista.
Am fost prezentă la vernisajul expoziţiei ”De la textil la tactil – o lume a visului“, prezentate în Sala Mare a ICR, de artiștii Ana Bănică, Dorina Horătău și Ioana Stanca și curatoriată de Ioana Ciocan, vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici.
La eveniment au participat
numeroase personalități din lumea culturală, artiști, curatori, profesori,
cercetători, oficialități, printre care Petru Lucaci, președintele Artiștilor Plastici,
Cătălin Bălescu, de la Universitatea Națională de Arte, Andreea Flondor, de la
Universitatea de Arte din Timișoara, profesorul Dragoș Gheorghiu, viceprimarul
Capitalei, Tomnița Florescu…
Expoziţia pleacă de la premisa că entitatea textilă obţinută cu materialele textile convenţionale şi mai puţin convenţionale poate duce la salvarea, recuperarea şi reinterpretarea zestrei artistice prin îmbogăţirea cu elemente naturale. Acestă expoziţie cuprinde instalaţii textile realizate în tehnici mixte, toate cele trei artiste fiind preocupate de compoziţia spaţiului interior şi integrarea gestului textil în viaţa de zi cu zi sub formă simbolică.
Operele Joanei Vasconcelos sunt expuse în cele mai mari muzee din lume
Dorina Horătău afirma: “Mă preocupă în primul rând ideea de a găsi noi abordări bazate pe experimentul textil al materialelor de mult uitate, umile, care sunt la îndemâna oricui. Îmi place să le readuc la viaţă”.
Iar Ioana Ciocan se destăinuia: “Lucrările celor trei artiste românce sunt o îmbinare de mixuri textile, realizate manual cu ajutorul fibrei care se constituie în instalaţii ambientale. De la păretare româneşti reinterpretate la sculpturi textile tactile, se conturează o lume plină de trăiri personale. O lume imaginară a visului universal”.
Președintele ICR, Liliana Ţuroiu, i-a acordat Joanei Vasconcelos o distincție de “prieten al culturii române”, afirmând: “Suntem foarte onorați și bucuroși că doamna Vasconcelos, care are expoziții în marile muzee ale lumii, se află în aceste zile în România. Joana nu este numai un om extraordinar, ci și un reprezentat de seamă al industriilor creative. Ea a devenit o industrie, un model pentru cei tineri”.
În programul vizitei Joanei Vasconcelos în România, pe lângă prezentarea tradițiilor românești din București și din țară, au fost prevăzute întâlniri cu o serie de oficiali români, cu directori și curatori din cadrul unor muzee, cu artiști din sfera industriilor creative, cu profesori și studenți de la universități de arte din București și din țară.
Ieri, Joana Vasconcelos a participat la expoziția „Tradiții și meșteșug în design-ul românesc contemporan“, organizată de ICR și de The Institute, galeria industriilor creative românești. Au fost expuse obiecte semnate de Kraftmade, Deltacraft, Patzaikin, Meșteshukar ButiQ, Ubikubi, Mădălina Andronic, Mihai Stamati…
„Prin cultură putem ajunge în
foarte multe locuri, în care nu am putea ajunge altfel prin procedurile de
diplomație obișnuite. Promovarea, încurajarea și crearea unor legături între
spații culturale, între artiști și între instituții, pe criterii de
similaritate, reprezintă premise pe care se bazează programul de mobilitate
culturală asumat de Institutul Cultural Român“, a punctat doamna Liliana
Țuroiu.
Pe lângă multiplele expoziții colective la care a participat, Joana Vasconcelos a avut expoziții personale la ARoS Aarhus Art Museum, Danemarca (2016), a 56-a Bienală de la Veneția (2015), la Waddesdon Manor – The Rothschild Foundation, Buckinghamshire, Marea Britanie (2015), Manchester Art Gallery (2014), Muzeul de Artă din Tel Aviv (2012), Ajuda National Palace, Lisabona (2013), CENTQUATRE, Paris (2012), Kunsthallen Brandts, Odense, Danemarca (2011), Es Baluard, Palma de Maiorca 2009), Palazzo Nani Bernardo Lucheschi, Veneția (2007), The New Art Gallery Walsall, Marea Britanie (2007), CaixaForum, Barcelona (2006), Passage du Désir / BETC EURO RSCG, Paris (2005), Centro Andaluz de Arte Contemporáneo, Sevilia (2003), Electricity Museum, Lisabona (2001) și Muzeul de Artă Contemporană din Serralves, Porto (2000).
De neuitat rămâne expoziţia
etalată de ea la Castelul Versailles, locul în care artiştii s-au simţit
întotdeauna ca acasă. Este decorul ideal pentru a celebra îndrăzneala,
experimentul şi libertatea. Când am parcurs saloanele castelui Versailles şi
grădinile am simţit energia unui spaţiu care gravitează între realitate şi vis,
între cotidian şi magie, am avut impresia că ascult ecoul paşilor Mariei
Antoaneta, muzica şi ambianţa sărbătorească a saloanelor. Cum ar fi
Versailles-ul cu universul său exuberant transferat în epoca noastră?
De la începutul carierei sale, artista schimbă, cu ironie şi poezie, sensul obiectelor cotidiene. După ce a expus în lumea întreagă, de la „Palazzo Grassi” din Veneţia la Galeria „Nathalie Obadia” din Paris, trecând prin New York, Londra sau Seul, artista şi-a plasat lucrările, dintre care 9 gândite special pentru această ocazie, în castelul Versailles şi în grădinile lui. Joana Vasconcelos a transportat în contemporaneitate mitologia Versailles-ului, cu figurile feminine.
La “Palazzo Grassi”, Joana
Vasconcelos a expus opera Contamination în expoziţia Il mondo vi appartiene
(Lumea vă aparţine). Ea a fost elogiată la nivel internaţional la Bienala de la
Veneţia, cu lucrarea A Noiva (Mireasa). Totodată a reprezentat Portugalia la
Bienala de la Veneţia în 2013, cu Pavilionul plutitor, Trafaria Praia.
Fascinant este atelierul Joanei Vasconcelos, din Lisabona, care măsoară 1.500 de metri pătraţi, împărţiţi pe două niveluri. Este situat pe malul râului Tage, în spatele „Muzeului Orientului”, între cartierele Belem, Alto Chiado şi Alfama, acesta din urmă fiind cel mai vechi, cu străduţe pavate şi scări pitoreşti care urcă până la Castelul Sao Jorge. Vechi depozit de cereale, spaţiul a fost reamenajat în 2008.
După expoziţiile a patru bărbaţi, Jeff Koons, Xavier Veilhan, Damien Hirst şi Takashi Murakami, Joana Vasconcelos a fost prima femeie invitată să expună la Castelul Versailles. Extravagante tentacule, vesele schimbări de sens al obiectelor cotidiene. Cu siguranţă, Versailles nu este un loc de expoziţie la fel cu celelalte. Vitrină mondială cu aproape 4 milioane de vizitatori pe an, incluzând atât castelul, cât şi grădinile sale, Versailles este ca un creuzet al contradicţiilor franceze. În 2008, Jeff Koons expunea un imens buchet de flori din lemn policrom. Scandal. Joana propunea să suspende „Mireasa”, gigantica lustră formată din mii de tampoane igienice, înaltă de 6 metri, cu un diametru de 3,5, care a făcut senzaţie la Bienala de la Veneţia în 2005. A fost refuzată. Ea a instalat „Peruca Mariei Antoaneta”, prima ei piesă din lemn, un fel de ou pe picior, din acaju marchetat, prin care ies şuviţe de păr blond. Un simbol al luxului şi al puterii, al Mariei Antoaneta, care a fost ucisă ca ultima dintre criminale.
Fiecare proiect al artistei
relevă o adevărată nebunie. Nimic n-o sperie. Dimpotrivă, totul i se pare
natural. „Versailles este o realitate care continuă să influenţeze creaţia
contemporană, s-o inspire. În toate domeniile. Există un look Versailles, care
se referă la putere, la bogăţie, la reuşită. Nu întâmplător mulţi bancheri şi
avocaţi îşi doresc şi astăzi birouri cu stucaturi aurite. Versailles rămâne
foarte actual în artă, în modă, în coafuri. Corsetele Madonnei, penele
show-urilor de pe Broadway sau carnavalul de la Rio sunt «foarte Versailles».”
„La Versailles mă simt ca acasă. Dacă aş fi trăit în epoca lor, cred că regii m-ar fi invitat acolo”, afirma cu umor Joana Vasconcelos. Adeptă a unei arte monumentale, ingenioase, lipsite de măsură şi rafinate în acelaşi timp, artista portugheză, născută în 1971, a populat Castelul Versailles cu piesele sale baroce. „Este decorul cel mai impresionant din lume. Un spaţiu scenic în care totul a fost gândit pentru a fi privit”, remarca ea.
În sala cea mai mare a
atelierului trona spectaculos un elicopter pe care artista l-a cumpărat când
era propus pentru casare. Acoperit cu culoare aurie şi pietre Swarovski, este
„coafat” cu sute de pene roz de struţ. „Este elicopterul unei regine care ar
locui la Versailles astăzi”, se amuza artista, explicând că îi place să se
joace cu trecutul şi cu prezentul, evocând printr-un obiect contemporan
pălăriile cu pene ale Mariei Antoaneta.
Într-o altă instalaţie erau „sudate” 6.000 de leduri, destinate să ilumineze cele două candelabre, înalte de 10 metri, pe care artista s-a hotărât să le plaseze pe lac în faţa ferestrelor castelului. Opere în spiritul celor care pot fi văzute la Lisabona, la intrarea în Muzeul „Colecçao Berardo”.
Pentru castel, artista a imaginat mari languste în anticamera „Grand Couvert”, o bizară „Mary Poppins” zburând deasupra scării Reginei, un obiect ovoidal din lemn din care se revarsă meşe de păr în camera Mariei Antoaneta, lei din marmură acoperiţi cu broderie albă pentru „Sala Gărzilor”.
„Inimile Independente” în roşu şi negru se prezentau suspendate de o parte şi de alta a „Sălii Oglinzilor”, prima în „Salonul Păcii”, a doua în „Salonul Războiului”.
„Salonul Păcii” a fost decorat
cu una dintre creaţiile cele mai emblematice, intitulată „Inimă roşie
independentă”. O sculptură ce se roteşte lent, făcută din mii de capace de
plastic transformate în volute delicate care reiau două simboluri ale culturii
portugheze: „Inima Viana”, un pandantiv în filigran lucrat de mână şi purtat de
femeile de la Viana do Castelo, şi muzica nostalgică a fado-ului, difuzată
periodic.
Operele reproduc inima Viana, piesă simbolică, aşa cum aminteam, a bijuteriei tradiţionale portugheze, oferind două versiuni monumentale, una neagră, cealaltă roşie, culori care evocă moartea şi pasiunea, războiul şi pacea, ciclul vieţii şi al eternei reîntoarceri. Operele şi-au găsit un titlu, „Inimă Independentă” într-unul din versurile fado-ului „Stranie Formă de Viaţă”, ale cărui cuvinte subliniază conflictul între emoţie şi raţiune. Prezenţa puternică a referinţelor muzicale în instalaţie, prin vocea Amaliei Rodriguez, oferea o reminiscenţă a concertelor date altădată de către Marie Leszczinska în „Salonul Păcii” şi aminteşte de rolul important pe care l-a jucat în viaţa muzicală a Versailles-ului.
Unul dintre punctele de vârf
ale expoziţiei era instalaţia din „Galeria Bătăliilor”. Un Zbor al
„Walkiriilor”, suspendate de plafon. Într-una din sălile atelierului, acestea
au fost cusute, tricotate şi brodate.
Survolând vasta „Galerie a Bătăliilor”, unde Louis-Philippe a dorit să pună în scenă istoria militară franceză, de la Tolbiac la Wagram, maiestuoasele „Walkirii” ale Joanei Vasconcelos păreau să caute, în cele 35 de picturi care ornează pereţii galeriei, cei mai valoroşi războinici morţi în luptă. Suspendate de plafon, enormele şi insolitele corpuri textile ale Walkiriei Regale, Walkiriei de Aur şi Walkiriei Enxoval reînvie tehnicile artizanale asociindu-le produselor de serie.
Figurile impozante gravitează în spaţiu, cele trei opere trezind imaginarul.
Walkiriile Regale revizitau şi reinterpretau stilul Castelului Versailles, reluând luxul şi exuberanţa brocarturilor şi motivelor florale. „Walkiria de Aur” trimitea la nobleţea ţesăturilor aurite prin banale ţesături industriale. „Walkiria Enxoval” evoca o estetică rurală, afişând culori, motive şi tehnici tradiţionale de la Nisa, un mic oraş din Portugalia, cunoscut prin bogăţia sa artizanală.
Cele trei exuberante şi voluminoase „Walkirii” opuneau tematicii militare şi organizării apolinice, raţionale şi simetrice a „Galeriei Bătăliilor” paradigma dionisiacă, indisciplina texturilor şi stranietatea formelor, conferind spaţiului hedonism şi senzualitate.
„Galeria Oglinzilor”, teatrul somptuoaselor ceremonii, o primea pe „Marilyn”, o elegantă pereche de escarpeni. Această acumulare genera un veritabil efect Gulliver, care vede opera ridicându-se în marea galerie ca o odă adusă cuceririlor femeilor în domeniul public şi privat. Situată în extremitatea sudică a „Galeriei Oglinzilor”, monumentala pereche de escarpeni trimitea gândul vizitatorilor la imensitatea succeselor repurtate de figura feminină absentă, la fel de grandioasă ca victoriile celebrate de Ludovic al XVI-lea.
Joana Vasconcelos nu ezită să plaseze o pereche de escarpeni înalţi de patru metri, intitulaţi „Marilyn”, în „Galeria Oglinzilor”, o sculptură din caserole din oţel, asemănătoare celei care putea fi văzută în Grădinile Tuilleries în 2007, la FIAC.
O operă extrem de feminină care îşi găsea în mod natural locul între ornamentele aurite, picturile şi oglinzile castelului.
Universul Joanei Vasconcelos
este populat de numeroase insecte şi animale, de la greieri la lei. Artista
reia modelele create de ceramistul portughez Rafael Bordalo Pinheiro
(1846-1905), pe care le reacoperă cu broderii croşetate, ca o a doua piele.
Preţurile lucrărilor sale evoluează de la 6.000 la 70.000 de euro pentru animalele realizate din faianţă, acoperite cu material croşetat, şi de la 100.000 la 500.000 pentru instalaţii. O sumă record a înregistrat la Casa de licitaţii „Christie’s” pentru o pereche de escarpeni „Marilyn”: 520.000 de euro.
Echipa sa este formată din arhitecţi, brodeze, croitori, ingineri, designeri, restauratori. În atelierul ei se găsesc mii de ţesături din întreaga lume şi rafinate pasmanterii. Să sperăm că li se vor adăuga şi cele din România…
În 2018, Joana Vasconselos va expune la Muzeul Guggenheim din Bilbao, precum şi la Paris, ca urmare a invitaţiei primite din partea primarului capitalei Franţei. Apoi, în toamnă va avea două expoziţii în Anglia şi în Germania. Şi să sperăm că în 2019, aşa cum a promis, o aşteptăm la Bucureşti cu o mare expoziţie.