Viaţa pe un peron

Lansarea volumului Viaţa pe un peron / Život na nástupišti de Octavian Paler, în traducerea lui Jindřich Vacek.
Volumul a apărut la editura Mladá fronta. La evenimentul de lansare vor fi prezenţi traducătorul şi reprezentanți ai editurii. 

"Romanul lui Octavian Paler răstoarnă perspectiva, construind şi analizând cu atenţie două personaje, ca să poată privi, prin ele, lumea. Două personaje, un bărbat şi o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume, la întâlnirea pădurii cu mlaştina (locuri încărcate simbolic). Găsesc aici un refugiu din calea violenţei sociale. În aşteptarea zadarnică a trenului, aceştia compun note din propriile acte de pasivitate socială şi se pregătesc pentru un gest fatal. Amintirile eroului dintr-un trecut apropiat se împletesc în mod grotesc, fantomatic, se întrepătrund cu reminiscenţe ale ciudăţeniilor Revoluţiei Franceze.
Apărută în 1981, la începutul deceniului în care totalitarismul comunist şi paranoia ceauşistă şi-au atins în România punctul culminant, cartea lui Octavian Paler nu are acea suspensie a alegorismului încărcat, stufos, ferindu-i pe creatori de ameninţarea cenzurii. (...) El şi ea (în care, cum spuneam, şi noi ne putem regăsi) fug de ei, îmblânzitorii de cobre şi dresorii de câini ce răspândesc pe străzile oraşelor „epidemia de frică" şi „religia urii". Drama celor două personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naşte din agresiunea acestei lumi, care pune în funcţiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primeşte Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceştia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede şi cât mai departe. Undeva, pe peronul unei gări părăsite, la care nici trenurile, nici privirile dresorilor nu mai ajung..." (Daniel Cristea-Enache, jurnalist şi critic literar).