Miercuri, 23 ianuarie 2013, la Accademia di Romania din Roma a avut loc prezentarea volumului L’empereur Maxence (Edipuglia 2012) de Ramiro Donciu. Au luat cuvântul autorul și prof. Domenico Vera, profesor de istorie romană la Universitatea din Parma.
Ramiro Donciu este cercetător specializat în istoria romană, doctor în ştiinţe istorice al Universităţii din Bucureşti. A publicat numeroase lucrări dedicate propagandei imperiale, paleo-creştinismului şi Antichitătii Târzii, printre care: Influences grecques dans la propagande impériale de Néron à la lumière de l’iconographie monétaire (Concilium Eirene XVI, Praga, 1982); Le règne de Gaius considéré comme plaque tournante dans l’histoire de l’empire romain (Klio 71/1989/2, Berlino); Les relations de Maxence avec la Tétrarchie à la lumière des émissions monétaires (BSNR XCVIII-CIII/2004-2009); L’empereur Maxence et la victoire du christianisme (Bucarest, 2007), L’Hispanie sous l’empereur Maxence (StClas XLV/ 2009).
Maxențiu, ultimul împărat cu reşedinta la Roma, a luptat până la sfârşitul vieţii pentru a-i determina pe Tetrarhi să-i recunoască dreptul la tron. Ca uzurpator, cum erau la început şi Dioclețian, şi Constantin, Maxenţiu a readus capitala la Roma şi a luat toate măsurile necesare pentru a-i reda Urbei privilegiile tradiţionale. Rezultatele în plan arhitectonic ale acţiunilor sale sunt bine reprezentate, dar nu se păstrează urme ale dispoziţiilor sale imperiale. Acest fapt se reflectă în special în ceea ce priveşte raporturile sale cu creştinismul. În decursul istoriei, aceste hotărâri, lovite direct de propaganda pro-constantiniană, au fost foarte contestate. Istoria l-a discreditat pe Maxenţiu, plasându-l între impunătoarea domnie a lui Diocleţian şi cea a lui Constantin, chiar mai determinantă pentru civilizaţia contemporană. Convingerea lui Ramiro Donciu, autor al cărţii L’empereur Maxence este aceea că cea mai mare parte a mărturiilor cu privire la adevărurile domniei acestui nefericit principe erau destinate să dispară.
