„Moștenirea” – O Expoziție Etnografică despre Portul Făgărășean, realizată de Raluca Jurcovan și Mariana Neacșu

Institutul Cultural Român de la Beijing anunță deschiderea oficială a expoziției „Moștenirea”– O Expoziție Etnografică despre Portul Făgărășean, organizată cu prilejul celebrării Zilei Universale a Iei, în data de 24 iunie 2025. Vernisajul va avea loc marți seară, începând cu ora 18:30, la sediul ICR Beijing din complexul Galaxy SOHO. Expoziția va rămâne deschisă publicului timp de două luni, de luni până vineri, între orele 09:00–17:00. Evenimentul este dedicat promovării iei românești – cămașa tradițională inclusă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO – și are ca scop valorificarea patrimoniului național.

Curatoarea expoziției, artista Raluca Jurcovan, în colaborare cu meșterul popular Mariana Neacșu, coordonatoarea comunității Șezătoare Vatra Satului au pregătit o expoziția ce reunește o colecție remarcabilă de 17 cămăși tradiționale românești, cusute manual pe pânză de bumbac țesută la război, brodate cu mătase, fir metalic și bumbac, inspirate din modele vechi de peste un secol. Piesele sunt însoțite de straie populare și obiecte de artizanat tradițional. În completarea acestei expoziții de Ie românească, publicul va putea vizita și o expoziție de documente fotografice reprezentând portul făgărășean și tradițiile satului Drăguș – loc emblematic pentru cercetarea sociologică românească, studiat de Dimitrie Gusti în anul 1929. Fotografiile provin din colecțiile Muzeului Satului „Dimitrie Gusti” din Drăguș, precum și din arhiva personală a Ralucăi Jurcovan.

În deschiderea vernisajuluiva fi proiectat documentarul etnografic „Țara Făgărașului Tărâmul Cerurilor Deschise - Înfățișare minunată – Portul Făgărașan” (2022, regia Constantin Păun și Raluca Jurcovan) despre evoluția portului tradițional din Țara Oltului și diferitele influențe ale vremii asupra acestuia, având ca mesaj păstrarea identității naționale. Elementele de bază ale culturii spirituale si materiale, straiele tradiționale oferă referințe directe despre modul de viață, găndire si activitate al înaintasilor, dar si despre puterea lor creatoare, credința si modul acestora de manifestare. Înaintașii nostri nu s-au preocupat doar de confecționarea straielor si de diversificarea tehnicilor de execuție sau a materialelor folosite, ci și de simbolistica lor aparte. Prin motivele așezate cu acul și ața pe pânză sau rostuite prin nividiturile războaielor de țesut, ei au rânduit acoperămintelor tradiționale simboluri profunde, prin care purtătorul îmbrăca întregul univers.Trăsăturile generale ale costumului făgărășean trădează viața si firea oamenilor care îsi duc traiul între crestele munților si apa Oltului. Totul este făcut să reziste. Portul tradițioal este păstrat în continuare în diferitele zone ale Țării Făgărașului, făraă a fi alterat în mod deosebit. 

Raluca Jurcovan – artistă și cercetătoare a artei tradiționale românești, regizoare de film și autoare a numeroase documentare. Absolventă a unei universități de film, ea a transformat pasiunea pentru meșteșugurile tradiționale într-un adevărat tezaur cultural, concentrându-se pe pictura icoanelor pe sticlă și arta cusutului tradițional. Moștenitoare a unei tradiții familiale puternic ancorate în patrimoniul etnografic românesc, continuă meșteșugul străbunicii sale, Rafira Jurcovan, o vestită țesătoare din Drăguș, ale cărei tehnici au fost documentate de Dimitrie Gusti și echipa sa de cercetători în 1929. Activitatea sa artistică și de cercetare se concretizează printr-o serie de expoziții și evenimente organizate în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român și Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”. În creațiile sale, reinterpretează izvoadele vechi, păstrând elementele de compoziție și cromatică specifice fiecărei zone etnografice. A participat la numeroase expoziții naționale și internaționale, expunând lucrările sale în locații precum Teatrul Național București, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, Museikon – Alba Iulia, dar și în cadrul unor evenimente internaționale precum „Here Coming Thyself”, organizat online de Museikon în perioada pandemiei. Contribuția sa a fost recunoscută și în domeniul iconografiei, obținând locul cinci la Concursul Național „Icoana Ortodoxă – Lumina Credinței”, organizat de Patriarhia Română în parteneriat cu Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti. În paralel cu activitatea artistică, Raluca Jurcovan participă la sezătorile comunității Șezătoare Vatra Satului, din care face parte, unde promovează tradițiile de cusut și țesut. Lucrările sale au fost prezentate în cadrul unor expoziții de referință precum „IA Aievea”, desfășurată la Muzeul ASTRA Sibiu și itinerată în Japonia, sau „Original și Revival” la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Mariana Neacșu – Meșter Popular, Păstrătoare a Tradiției în Țesut și Cusut Popular, Mariana Neacșu este coordonatoarea comunității Șezătoare Vatra Satului și organizează șezători și expoziții demonstrative, precum „Vatra Satului – Renașterea Moștenirii” (2023) sau „Sezătoarea Unirii” (2023). Mariana Neacșu este o artizană consacrată în domeniul artei tradiționale a țesutului și cusutului, având peste un deceniu de experiență în revitalizarea acestui meșteșug ancestral. Fondatoare a comunității Șezătoare Vatra Satului și a atelierului Drag de Cusut, promovează meșteșugurile tradiționale prin realizarea de pânzeturi, altițe, ștergare și alte piese reprezentative ale costumului popular românesc. A organizat și a participat la numeroase expoziții naționale și internaționale de prestigiu, inclusiv la Cetatea Făgărașului și Muzeul Țăranului Român, precum și în spații educaționale și culturale, contribuind astfel la conservarea și transmiterea patrimoniului textil românesc. Prin aceste demersuri, joacă un rol esențial în menținerea tradițiilor vii și în consolidarea identității culturale pentru generațiile viitoare.

Expoziția „Moștenirea” este un omagiu adus tradiției românești și un gest de reafirmare a valorilor identitare într-un context internațional. Țara Făgărașului este prezentată ca un spațiu cultural viu, în care frumusețea, reziliența și continuitatea coexistă într-un dialog între trecut și prezent.