Pictor şi grafician
Pictor şi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase atât la Iaşi cât şi la Bucureşti
Theodor Aman şi-a început studiile artistice la Şcoala Centrală din Craiova, apoi la Bucureşti, pentru ca între 1850-1851 să studieze pictura la Paris cu Michel Martin Drolling şi François Edouard Picot.
În cele peste 3000 de lucrări, Theodor Aman abordează tehnici şi teme diferite: scene de gen, compoziţii istorice, portrete, autoportrete, peisaje, naturi statice. Interesul său s-a orientat, în acelaşi timp, şi spre arhitectură, muzică, literatură şi, mai ales, gravură. Aman a fost, printre altele, pionierul picturii peisagistice româneşti, al impresionismului şi în special al gravurii în acvaforte. De asemenea, Aman a început procesul de modernizare a tematicilor abordate prin eliminarea din cultura românească atât a influenţelor orientale cât şi a unui ev mediu întârziat.
În pictura sa de o rigoare academistă, Aman fiind de altfel ultimul reprezentant al academismului în pictura română, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospeţime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ţine astfel mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale şi politice din perioada fondării statului naţional român. Nu lipsesc însă şi unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instaneului, ce exprimă ecoul, fie şi palid, al experienţelor unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniul al şaptelea şi al optulea, se pun bazele Impresionismului. Seria de compoziţii istorice, în care Theodor Aman a excelat, au făcut în epocă o adevărată şcoală: Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852; Bătălia de la Oteniţa, 1854 – tablou pe care l-a prezentat personal Sultanului la Constantinopol; Bătălia de la Alma, 1855 – lucrare expusă la Paris; Unirea Principatelor, 1857; Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859; Vlad Ţepeş şi solii turci, 1861-1864; Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872; Tudor Vladimirescu, 1874-1876; Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş, 1885-1887.
Theodor Aman nu s-a afirmat numai în plan creativ, ci a fost o personalitate care a jucat un rol de prim ordin şi în procesul de modernizare instituţională a artelor din România. Theodor Aman a fost profesor şi întemeietor al Şcolii naţionale de arte frumoase din Bucureşti (1863) şi din Iaşi (1864). Prin decretul semnat de Alexandru loan Cuza, la 5 octombrie 1864, a fost numit directorul Şcolii din Bucureşti. Totodată, de numele lui Theodor Aman se leagă şi organizarea primelor expoziţii colective cu caracter periodic şi realizarea primei pinacoteci bucureştene.
Pe 10 septembrie 1991, Theodor Aman devine, post mortem, membru al Academiei Române.
Astăzi, o mare parte din lucrările semnate de Theodor Aman pot fi văzute în fosta casă a pictorului de pe strada C.A. Rossetti din Bucureşti. Casa-muzeu „Theodor Aman", în stil neoclasic, a fost construită după planurile artistului, el fiind şi autorul mobilierului, al picturii murale din hol şi al decoraţiunilor din interior şi exterior. Sculpturile de pe faţada muzeului sunt lucrate chiar de artist şi îi înfăţişează pe Michelangelo şi pe Leonardo.
Surse:
http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/p_aman.html
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Theodor_Aman
http://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Aman
http://www.primariacraiova.ro/pcv/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showArticle&id=647
