Pictor şi poet suprarealist evreu, originar din România
Victor Brauner a fost fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamţ şi frate al folcloristului Harry Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei şi artistei plastice Lena Constante.
Victor Brauner urmează şcoala primară la Viena, unde familia se stabileşte pentru câţiva ani. După revenirea familiei sale în ţară, în 1914, Victor îşi continuă studiile la Şcoala evanghelică din Brăila; în această perioadă începe să-l pasioneze zoologia. Frecventează Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1919 - 1921) şi Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroşanu.
Vizitează oraşele Fălticeni şi Balcic, şi începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracţioniste, expresioniste". În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziţie personală, la Bucureşti, la "Galeriile Mozart". În această perioadă îl întâlneşte pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înfiinţa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul "Pictopoezia" şi un articol "Supra-raţionalismul". Pictează şi expune "Cristos la Cabaret" (în maniera pictorului Georg Grosz) şi "Fata din fabrică" (în maniera lui Holder).
În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepţii dadaiste şi suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor şi desenelor sale: "desene limpezi şi portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeţi şi scriitori". În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlneşte pe Brâncuşi, care-l iniţiază în arta fotografică. Tot în această perioadă se împrieteneşte cu poetul român Benjamin Fondane şi îl întâlneşte pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai târziu în cercul suprarealiştilor. Locuieşte pe strada Moulin Vert, în acelaşi imobil cu Giacometti şi Tanguy. În acest an pictează "Autoportretul cu ochiul scos", temă premonitorie. În 1933 are loc prima expoziţie personală la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentată de André Breton. Sunt expuse o serie de tablouri în care tema ochiului e mereu prezentă: "Puterea de concentrare a domnului K" şi "Straniul caz al domnului K" sunt tablouri pe care André Breton le compară cu piesa "Ubu Roi" a lui Alfred Jarry, "o imensă satiră caricaturală a burgheziei". În 1935 revine în ţară, la Bucureşti. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România pentru scurtă vreme şi fără o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziţii personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Saşa Pană, în romanul autobiografic "Născut în 02" scrie: "7 aprilie 1935... Expoziţie de factură suprearealistă". Catalogul prezintă 16 picturi cu un vers, cu o imagine suprararealistă, delicioase prin insolitul lor, poate creaţii ale unui dicteu automat şi, precis, fără nici o referire la pânza respectivă. Sunt redactate în franceză. Savoarea lor se păstrează şi în româneasca lor transpunere. Expoziţia a prilejuit apariţia în ziare şi reviste a numeroase, interesante articole critice şi luări de atitudine cu privire la suprarealismul în arte şi literatură.
Alte aprecieri despre participările lui Brauner la expoziţii suprarealiste: "Acest curent cu toata aparenţa sa de formulă absurdă... este un punct de tranziţie spre arta care vine." (D. Trost, în "Rampa" din 14 aprilie 1935).
În 1938 se întoarce în Franţa. La 28 august, pierde ochiul stâng într-o dispută violentă care a avut loc între Dominquez şi Esteban Frances. Victor Brauner, încercând să îl apere pe Esteban, a fost lovit cu un pahar aruncat la Dominquez: premoniţia s-a adeverit. Episodul îl inspiră pe scriitorul argentinian Ernesto Sabato care îl foloseşte în romanul său "Despre eroi şi morminte".
La 12 martie 1966, Victor Brauner moare la Paris, în urma unei boli îndelungate. Mormântul său, aflat în cimitirul Montmartre, are ca epitaf o frază extrasă din Carnetele sale: "Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie". Carnetele pictorului cu însemnări personale, pe care acesta le-a dat lui Max Pol Fouchet, conţin în parte "cheia" creaţiei sale: "Fiecare tablou pe care-l fac este proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştei mele...".
Surse:
http://en.wikipedia.org/wiki/Victor_Brauner
http://www.neamt.ro/cmj/brauner/biografie.shtml
