Prin această lucrare de istorie literară putem distinge mai exact între diversele programe şi etape ale avangardei româneşti, putem sesiza mai clar interferenţe doctrinare şi nuanţe individualizante ale fiecărei orientări, suntem mai conştienţi de însemnătatea contextului socio-cultural în care ideile europene novatoare au fost receptate şi remodelate, avem mai multe date despre factorii catalizatori veniţi din exterior şi despre realităţile locale, cu o tradiţie specifică. Putem măsura deci mai exact calitatea „replicilor", fertilitatea dialogului dintre culturi, cu atenuarea complexelor de inferioritate, ale „periferiei" faţă de „centru", ori de falsă superioritate, datorate unor înclinaţii de tip „protocronist".
