Pe 21 mai tradiția, atât cea ortodoxă cât și cea populară, îi cinstește pe împărații Constantin și Elena (mama sa). Să ne amintim însă începuturile acestei sărbători, aproape pierdute în negura timpului. Împăratul Constantin a fost primul împărat al creştinilor, moştenitor peste insulele Britaniei. Văzând el însă o Romă necinstită, desfrânată și pierzătoare, sub tirania unui crud împărat păgân, a decis salvarea ei în sensul credinței. Legenda spune că, recunoscând Dumnezeu curăţenia sufletului său, i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Îndrăznind, aşadar, în numele credinţei şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, izbăvind pe cetăţenii ei de tirania căreia erau supuși. Înaintând apoi spre Bizanţ, se spune că însăși vocea divină i-ar fi poruncit să-și zidească acolo cetatea. Este vorba chiar de Niceea, locul în care în anul 325 a avut loc primul Conciliu organizat în scopul consolidării Imperiului Roman cu ajutorul noii religii creștine (decretate oficial, de altfel, în anul 313, prin Edictul de la Milan al împăratului), pe cale de extindere cu succes în Europa, nordul Africii și Asia Mică.
