Dragi cititori,
Din
aprilie și până în octombrie vă invităm la o paradă
săptămânală a celor mai noi cărți românești, traduse în
Polonia. Pe scena intitulată „Cartea săptămânii” vor urca pe
rând, o dată la șapte zile, vedetele sezonului, proaspete și
pline de vervă, însoțite de garderoba special pregătită pentru
show.
În
acest an, în sezonul primăvară-toamnă se poartă cărțile
românești! Lungi, scurte, vesele sau mai puțin, serioase,
visătoare, colorate, monocrome – combinațiile sunt nesfârșite,
iar libertatea abolută!
Spectacolul literar a început!
VASCO
DA GAMA ȘI
ALTE CICLURI POETICE
Autor:
Gellu
Naum
Selecție,
traducere din limba română și postfață:
Jakub Kornhauser
Versiunea
poloneză: Instytut
Mikołowski,
Mikołów,
2019
Cele
patru cicluri poetice ale lui Gellu Naum, prezentate în volumul de
față, reprezintă puncte de referință importante nu numai pentru
dezvoltarea creatoare a poetului, ci și pentru evoluția poeziei
românești a secolului al XX-lea, în general. Cel mai însemnat –
emblematic pentru strategia poetică a autorului și determinant
pentru orizontul căutărilor – este cu siguranță Vasco
da Gama,
poem-fluviu suprarealist, din perioada în care activitatea
instituțională a suprarealiștilor români abia se coagula (Naum
l-a publicat ca poem titlu al volumului din 1940). Nu mai puțină
atenție merită celelalte lucrări. Redactat sub formă de colaj,
Avantajul
vertebrelor
a apărut la jumătatea anilor '40 ai secolului al XX-lea, deși a
fost publicat abia în 1975, în volumul Descrierea
turnului.
Opera
este compusă din zece planșe care corespund unor zece pagini de
tipar. Interesant este că în forma originală, ciclul lui Naum are
un caracter intermedia. Reunește zece colaje în interiorul unei
rame de lemn, vopsite în roz, în schimb în centru, personajul
principal este amplasat cu un balon în mână.Comentariile
la viața cotidiană a păsărilor
provin din volumul Partea
cealaltă
din 1980 – funcționează în el ca un fel de anexă, mărturie a
preocupărilor ornitologice ale lui Naum, deși trecute bineînțeles
prin imaginarul suprarealist. Nu avem de-a face, așadar, cu o nouă
variantă a fanteziilor cu păsări ale lui Max Ernst sau René
Magritte, ci
mai degrabă cu o poveste onirică despre izolarea creatoare, spartă
în secvențe. Această lucrare poate fi considerată continuarea
artistică a pohemului Tatăl
meu obosit,
din 1972. Publicat într-o cărticică separată, ciclul a devenit
rapid una dintre scrieri lui Naum cele mai cunoscute și mai traduse
în limbi străine. Luând ca punct de plecare în analiză titlul
lucrării, criticii au încercat să facă legătura între temele
familiale abordate și biografia autorului. Zadarnic. La fel ca la
David Lynch, pistele s-au dovedit contradictorii și au dispărut
rapid sub stratul experimentelor lingvistice și minimalismului
stilistic.
În
toate ciclurile poetice prezentate în volum poate fi observată
predilecția lui Gellu Naum pentru prezentarea contextelor în care
apar subiecte și obiecte, în consecință pentru echilibrarea
statutului lor ontologic. În primul rând. Iar în al doilea rând,
măiestria lingvistică a poetului, nu întâmplător denumit de
laureata Premiului Nobel,Herta
Müller, drept „cea mai bună literatură română din ultimii
cincizeci de ani”.
Am
reușit să vă stârnim curiozitatea?
Vă
invităm la lectura unui fragment din carte:
„Ea
zice: Înainte de toate pulpa
şi-şi deşiră inelele vibrante
ale picioarelor
Lâna unghiilor se întinde ca un continent
pulpa
amuţise
lângă cântec şi vocea
se gudura ca o mierlă
dar Vasco îşi
pierduse jurubiţa
umărul şi-l mâncase singur la serbare
acest
umăr de evantaie şi de glastre
umărul cu osatura precisă ca a
ceasornicelor
umărul care decapita copiii cu un semn
umărul
care înţepa creierii statuilor
şi urechile săreau ca nişte
bombe
ridicau mânerul de care atârna casa
până la buze până
la fluiere
şi-şi agăţau casa de nări ca pe o colivie
în
care sângele cânta cele mai pure arii
Casa se agita sărea peste
arbori
şi-şi înghiţea umbra ca pe o cană cu apă
Ochiul
ei întors pe dos şi-l aşeza pe deget
degetul apăsa cu
stricteţe urechea
şi din ureche curgea lâna pe care
o
înfăşura în jurul gâtului devenind galbenă
Dar culorile se
făcuseră berze
marea zicea întâi şoldul pe urmă tutunul
şi
pulpa se deschidea ca o scoică
În fundul ei mâna căuta febrilă
arama
arama din care se fabrica morala
arama care se agaţă la
gâtul vrăbiilor când
alizeele mătură pieptul
navigatorilor
arama care se pune fierbinte pe pieptul mamelor
ca
să prepare copiilor nutreţul
arama care se agaţă de firele de
păr
şi părul devine de aramă străpungând ţeasta
gâdilând
creierii spălând clişeele
cu acizi sau cu baze
arama din
care se fac femeile
cu care se încarcă tunurile care
bat în
oraşele cu zidurile de carne
În aceste oraşe oamenii se freacă
de ziduri
zic mamă pomilor muşcându-le pielea
Zidurile le
colorează hainele frumos cu supa
şi statuile au oasele peste
carne afară
Porii zidurilor sunt cele mai superbe
dantele
pentru cearceafurile nupţiale
mâinile alunecă pe ele
degetele
le sărută frecându-se de căldura lor
În aceste
oraşe oamenii îşi mănâncă propria gură
cum ai mânca o
unghie sau o haină
şi zidurile îmbrăcate se duc la bal
la
balul cuprului şi al teraselor
Cuprul le măsoară talia le
scoate
mâinile din umeri pentru noile locuinţe
şi mâinile
plutesc în aer se prind în plete
sau se împletesc moi în
ciorapi călduroşi
Aceşti ciorapi sunt cei mai cuminţi
ciorapi
ei au o gură cuminte şio
mustaţă
piatra
se aşază pe această mustaţă
şi şoldul se zbate ca un clopot
captiv
Dar moara ascute vânturile cu săbii
oamenii îşi pun
ochii la tocilă ca să-i
facă mai mici să nu vadă
şi
tocila îi absoarbe în întregime
îi absoarbe ca pe nişte
spade
şi spadele îşi scot pălăria în faţa lui Vasco
sau
închid o pleoapă pe care
un ac de siguranţă fixează
numărul
de ordine
un ac brodat cu minuţiozitate
pe care păsările
închipuiesc flaute”
Gellu
Naum (1915-2001)
Este
unul dintre cei mai importanţi suprarealişti europeni. A publicat:
Drumeţul
incendiar
(1936),
Libertatea
de a dormi pe o frunte
(1937),
Vasco
da Gama
(1940),
Culoarul
somnului
(1944),
Medium
(1945),
Critica
mizeriei
(1945),
Teribilul
interzis
(1945),
Spectrul
longevităţii: 122 de cadavre
(1946),
Castelul
orbilor
(1946),
Éloge
de Malombra
(1947),
Filonul
(1952),
Tabăra
din munţi
(1952),
Athanor
(1968),
Poeme
alese
(1970),
Poetizaţi,
poetizaţi...
(1970),Copacul-animal
(1971),
Tatăl
meu obosit
(1972),
Malul
albastru
(1990),
Faţa
şi suprafaţa urmat de Malul albastru
(1994),
Focul
negru
(1995),
Sora
fântână
(1995),
Întrebătorul
(1996),
Copacul-animal
urmat de Avantajul vertebrelor
(2000),
Ascet
la baraca de tir
(2000).
Poezia, proza şi piesele sale de teatru au fost traduse în engleză
(publicate atât în SUA, cât şi în Marea Britanie), franceză,
germană, spaniolă, maghiară, sîrbă şi letonă, probând
contribuţia sa la vitalitatea poeziei româneşti celei mai largi
audienţe internaţionale. În 2006 a fost publicat primul volum,
Pohesie,
din ediţia deOpere
Gellu Naumîn
limba germană la Editura Urs Engeler (traducători şi îngrijitori
de ediţie fiind Oskar Pastior şi Ernest Wichner). Distincţii
literare: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie
(1975), Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru
întreaga activitate literară (1986), Premiul naţional de poezie
„Mihai Eminescu“ (1992), Premiul Fundaţiei Culturale Române
pentru excelenţă artistică (1995), Premiul european de poezie de
la Münster (1999), The American Romanian Academy Arts Award (2000).
În anul 2000 a fost propus pentru Premiul Nobel.
Jakub
Kornhauser
(traducătorul
cărții)
Poet,
eseist,
traducător,
teoreticianal
literaturii, redactor, cadru didactic alUniversității
Jagiellone de la Cracovia. A publicat patru volume de poezie, printre
care: Drożdżownia
(2015,
Locul
unde crește drojdia),
pentru care a primit Premiul Wisława Szymborska, și Dziewięć
dni w ścianie
(2019, Nouă
zile în perete),
volumele de eseuri Wolność
krzepi
(2018, Libertatea
îmbărbătează)
și Preteksty,
posłowia. Małe kanony literatury światowej
(2019, Pretexte,
postfețe. Micile canoane ale literaturii universale).
A tradus cărți de Gherasim Luca, Dumitru Crudu (împreună cu
Joanna Kornaś-Warwas), Gellu Naum și Miroljub Todorovic (împreună
cu Kinga Siewior). În primăvara acestui an, la editura
Książkowe Klimaty i-a apărut
volumul de proză
Premie
górskie najwyższej kategorii (Etape
de munte de super categorie).
În
prezent deține funcția de redactor al seriilor editoriale
„awangarda/rewizje” (Editura UJ), „Rumunia Dzisiaj”
(Universitas) și „wunderkamera” (Institutul Mikołowski),
colaborează, de asemenea, cu portalul Małopolska To Go, în
paginile căruia descrie trasee ciclistice proprii.
Ce scriu pasionații lecturilor despre vasco da gama și alte cicluri poetice:
„Poemul Vasco
da Gama și celelalte cicluri poetice
publicate în grupajul de față, în traducerea lui Jakub
Kornhauser, sună remarcabil. […] Traducerea poloneză redă
nesiguranța și neliniștea limbii originale, păstrând totodată
plasticitatea care le permite obiectelor antropomorfizate,
atotprezente în textele lui Naum, să capete la infinit noi
identități, să se supună transformărilor nesfârșite în
mijlocul haosului imaginilor galopante. […]
Astăzi,
când cultura română în Polonia (și în întreaga Europă) este
cunoscută în principal grație reprezentanților Noului Val
cinematografic (Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Radu Jude, Călin
Petre Netzer), așadar unei direcții marcată de realismul sever,
apropiindu-se uneori chiar de estetica documentarului fictiv,
totodată într-o etapă a prozei contemporane românești care
recurge vădit la poetica minimalistă a cotidianului (vizibilă, de
pildă, în textele Laviniei Braniște, ale lui Adrian Schiop, Dan
Lungu, Filip Florian sau Bogdan Răileanu), lectura lucrărilor lui
Gellu Naum, reunite într-un mare „manifest al idei
anti-mimetismului” poate fi cu atât mai inspirantă. Ele ne
reamintesc forța extraordinară a lumii suprarealiste și puterea
cuvintelor (periculoase, căci scot cititorul din obișnuințele
lingvistice), care creează această lume. Puterea imaginației
devine aici expresia deplină a libertății interioare. Creația
lui Naum ne permite
în plus
accesul la un fragment consistent și extrem de important al
literaturii române a secolului al XX-lea, are așadar nu numai o
valoare estetică esențială, ci și de cunoaștere – fundamentală
pentru înțelegerea procesului istorico-literar românesc. Naum
afirma la vremea sa că „există cărți pe care le poate deschide
doar vântul” – mă bucur că cititorul polonez poate verifica
în sfârșit semnificația acestor cuvinte în lectura volumului
vasco da
gama și alte cicluri poetice.
[Olga Bartosiewicz-Nikolaev, Magazyn „Wizje”]
„Gellu Naum a fost oracolul unei mari religii. Ca numele uneia dintre scrierile lui, el a fost Medium. Prin el a vorbit suprarealismul, mai limpede caoricând, mai deneînțeles caoricând. Poezia sa este asemenea uneia dintre acele fisurineliniștitoare și de neexplicat surveniteîn zidul iluzoriu alcunoașterii.” (MirceaCărtărescu)
Vă recomandăm materialul video cu participarea lui Jakub Kornhauser, pregătit special pentru cititorii polonezi.
Vă invităm pe pagina Institutului Mikołowski și pe pagina de Facebook a Institutului Cultural Român de la Varșovia.
