Cartea săptămânii: „Toate bufnițele”, de Filip Florian

Dragi cititori,

Din aprilie și până în octombrie vă invităm la o paradă săptămânală a celor mai noi cărți românești, traduse în Polonia. Pe scena intitulată „Cartea săptămânii” vor urca pe rând, o dată la șapte zile, vedetele sezonului, proaspete și pline de vervă, însoțite de garderoba special pregătită pentru show.
În acest an, în sezonul primăvară-toamnă se poartă cărțile românești! Lungi, scurte, vesele sau mai puțin, serioase, visătoare, colorate, monocrome – combinațiile sunt nesfârșite, iar libertatea abolută!

Spectacolul literar a început!

TOATE BUFNIȚELE
Autor: Filip Florian
Versiunea românească: Editura Polirom, Iași, 2012 (ediția a IV-a 2019)
Versiunea poloneză: Editura Amaltea, Wrocław, 2018
Traducerea în limba polonă: Radosława Janowska-Lascar

Toate bufnițele este un roman despre prietenia dintre Luci, un băiat de unsprezece ani, și Emil, un bărbat vârstnic, înfiripată într-o localitate mică de munte, departe de marile evenimente și gălăgia modernității. Curios de lume și plin de idei nebunești, băiatul găsește pe neașteptate în inginerul pensionar un prieten și o călăuză prin viață. Emil, pasionat de ornitologie, îi dezvăluie lui Luci nu numai minunile naturii, literaturii și muzicii, ci și trecutul său complicat, în care se reflectă destinul tragic al întregii Românii.
Tuturor ne place să ne întoarcem în perioada magică dintre copilărie și maturitate, când începem să înțelegem treptat în ce constă viața, dar nu încetăm să ne mirăm cât e de neobișnuită. Filip Florian, maestrul frazelor minunate, privind cu schimbul prin ochii copilului, tânărului, bărbatului matur și bătrânului, creează pentru cititor un portret plin de culoare, multistratificat, al lumii în schimbare.

„Dacă oamenii, toți oamenii, s-ar sătura într-o bună zi de povești, cred că sufletele s-ar usca, s-ar topi și lumea ar arăta ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o să se întâmple însă prea curând, nici săptămâna viitoare, nici la toamnă, nici peste o mie de ani. Înaintea ei, cu siguranță, o să se petreacă alte milioane și milioane de fapte, șuvoiul vieții o să curgă mai departe, cu furtuni și îndrăgostiri, cu boli și râsete de copii, cu războaie și prietenii, cu crize financiare și meri înfloriți, cu alb, cu negru și cu infinite nuanțe de gri. Iar faptele, întotdeauna, vor fi urmate de povești, de-o mare de povești, fiindcă fiecare faptă se vede cu ochi diferiți, în fel și chip. Sunt poveștile noastre, ale tuturor, fără de care am muri de sete, ne-am prăpădi. La sfârșitul sfârșitului, zic eu, o să existe un singur mare regret, că nu-l vom mai putea povesti.” [Filip Florian]

Am reușit să vă stârnim curiozitatea?
Vă invităm la lectura unui fragment din carte:

„Vara, ca toate verile, era un fel de paradis pe pământ. Nu mai trebuia să mă trezesc cu noaptea în cap, nu mai jucam teatru la masa din bucătărie, mâzgălind prin caiete încât mama să creadă că fac lecții, nu mă mai întâlneam cu toate gheonoaiele alea din cancelarie, durdulii și cu părul vopsit, care, când se răspândeau prin școală, la ore, suflau flăcări pe urechi și-și împrăștiau veninul de pe limbă, nu mai eram pus una, două să tai lemne ori să dau zăpada și, în plus, cum tata părăsea bârlogul și se apuca serios de lucru, fiindcă soarele îi aducea o mulțime de comenzi, nu mai eram silit să-i țin socoteala păhărelelor golite și să-l aud sforăind.” [citește mai departe aici]

Filip Florian
S-a născut la 16 mai 1968, în București. Primul său roman, Degete mici (2005), a fost recompensat cu Premiul pentru debut al „României literare”, Premiul de excelență pentru debut în literatură al Uniunii Naționale a Patronatului Român și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut în proză. În 2006, împreună cu fratele său Matei Florian, a publicat romanul Băiuțeii. Zilele regelui (2008), al treilea roman al lui Filip Florian, a fost distins cu Premiul „Manuscriptum” acordat de Muzeul Național al Literaturii Române și a fost desemnat Cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan. Toate bufnițele (2012), cel mai recent roman al său, a fost distins cu Premiul pentru cea mai bună carte a anului, secțiunea „Beletristică”, la Gala Bun de Tipar, ediția a II-a. Filip Florian a beneficiat de importante granturi europene: DAAD Artists-in-Residence Berlin, Landis & Gyr și HALMA. În România, cărțile lui Filip Florian au apărut la Editura Polirom, iar în străinătate, traduse în cincisprezece țări, la editurile Houghton Mifflin Harcourt (SUA), Suhrkamp și Matthes & Seitz (Germania), Acantilado (Spania), Fazi (Italia), Magveto și Bookart (Ungaria), Czarne și Amaltea (Polonia), Didakta (Slovenia), Ciela și Panorama Plus (Bulgaria), Kalligram (Slovacia), University of Plymouth Press (Marea Britanie), Animar (Egipt), Altin Bilek (Turcia), Bokvennen (Norvegia), Ili-Ili (Macedonia) și Heliks (Serbia).

Radosława Janowska-Lascar(traducătoarea cărții în limba polonă)
Absolventă a Universității Jagiellone de la Cracovia (Muzicologie și Filologie română),doctor în Științe Umaniste al Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Traducătoare de literatură română în limba polonă (până în prezent a tradus opt cărți scrise de cinci autori:Cristian Teodorescu, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Filip Florian, Jan Cornelius) și de literatură polonă în limba română (printre alții, Zbigniew Herbert, Sławomir Mrożek, Hanna Krall, Paweł Huelle, Czesław Miłosz).Promotoare a culturii, istoriei și artei românești, organizatoare a numeroase evenimente, în colaborare cu Teatrul „Helena Modrzejewska”, Clubul Agatka și Biblioteca Publică din Legnica. Din 2012 este președinta Asociației Femeilor „Babiniec” din Legnica, în cadrul căreia a inițiat o serie de proiecte cu tematică polono-română.

Ce scriu pasionații lecturilor despre Toate bufnițele:

„Proza lui Florian, subtilă, plină de detalii și adevăruri psihologice, poartă în ea o enormă încărcătură emoțională. Traducerea poloneză redă bogăția acestei proze nuanțate, lirice și camerale. Se poate spune chiar că lucrarea Toate bufnițele nu e atât un roman, cât un poem în proză. Este gândit până la ultimul detaliu și, asemeni celor mai perfecte, subtile strofe poetice, povestește ceea ce e nevăzut la lumina zilei, îngăduindu-i cititorului să-l atingă și să-l trăiască profund..” [Joanna Kapica-Curzytek]

„Filip Florian construiește un roman inițiatic emoționant și cameral, în care se completează două direcții interesante ale retrospecției. Toate bufnițele este povestea unei prietenii neobișnuite, care i-a permis eroului-narator să poată vedea mai mult, să poate sesiza invizibilul. Nu numai să-și construiască o modalitate mai ageră de a percepe lumea, caracteristică păsărilor din titlu, dar și să se regăsească demn printre întîmplări trecute, dându-le peste ani sensul potrivit. Emil, eroul mai vârstnic, mărturisea: „Bine că memoria îmi ruginește lent”. Florian povestește despre importanța persoanei cu care am crescut și am cunoscut lumea, datorită căreia putem purta în noi mereu acea prospețime a memoriei – dovada oamenilor care am devenit. […] Toate bufnițele este o proză a întrebărilor, nu a răspunsurilor. Preocupată plastic și sugestiv de amintiri, de puncte de vedere masculine, de trăirea masculină a unor lucruri surprinzător de diferite. Dar este și o carte despre înțelegere și împăcarea cu cele trăite. […]
Filip Florian invită la o extraordinară călătorie în timp. Povestește despre toate, concentrându-se asupra detaliilor care, de obicei, peste ani nu mai au nici o importanță. Arată cât de captivant se extrage individualitatea din trecut. Și împreună cu ea – identitatea. Nu știm niciodată în ce moment al vieții va apărea în fața noastră persoana care îi va influența fundamental dezvoltarea și forma. Și aici e relația surprinzătoare, prezentată într-un mod obișnuit, normal, care la început nu pune întrebări, dar care se schimbă ulterior.Toate bufnițele este o istorie intimă, dar și o poveste excepțională despre cum îmblânzim realitatea apropiată și despre momentele în care suntem gata să ne confruntăm cu cea îndepărtată. Îmi place caracterul puțin enigmatic al romanului și nu întreb dacă povestea e într-o anumită măsură autobiografică. O accept așa cum este. În dualitatea ei și totodată în convingerea că adevărata prietenie masculină nu cunoaște limite de generație sau mentalitate. Este o carte valoroasă și caldă despre faptul că merită să facem efortul de a cunoaște mai bine persoana care fără intenție ne schimbă cursul vieții. În același timp, o lectură obligatorie pentru iubitorii bufnițelor, care își vor confrunta iubirea pentru aceste păsări cu metaforele interesante ale lui Florian.” [Jarosław Czechowicz, krytycznymokiem.blogspot.com]

Vă recomandăm materialul video cu participarea scriitorului Filip Florian, pregătit special pentru cititorii polonezi.

a Editurii Polirom (pentru varianta originală a cărții, în limba română)
și pe pagina de Facebook a Institutului Cultural Român de la Varșovia.