om de ştiinţă şi inventator a elaborat bazele teoretice ale elicopterului şi ale traseelor spre Lună
S-a născut la Iaşi în 1883, într-o familie de intelectuali. După absolvirea Liceului Internat din oraşul natal a plecat să studieze în Rusia, la Petrograd. Acolo a urmat în paralel Facultatea de Matematică şi Ştiinţele Tehnice, obţinând atât titlul de licenţiat în matematică, precum şi cel de inginer mecanic. Pentru a înţelege opera lui ştiinţifică, trebuie să apelăm la momentul de referinţă pentru omenire şi în special pentru aviaţie, Montesson, 18 martie 1906, când Traian Vuia a reuşit să ridice aparatul construit de el, mai greu decât aerul, cu mijloacele proprii de bord pe care le-a inventat şi să zboare. Până la acest moment se consideră că numai baloanele dirijabile pot să cucerească spaţiul aerian, avionul fiind considerat o himeră.
După terminarea studiilor universitare, tânărul inginer se înscrie la doctorat la Universitatea Sorbona, sub numele de Georges de Bothezat, cu care se va face cunoscut în lumea specialiştilor în construcţii de aeronave de pe întregul glob. Ca îndrumător pentru doctorat l-a avut pe renumitul profesor Paul Painleve (1863-1933), cunoscut om de ştiinţă, prin studiile sale în domeniul mecanicii clasice şi al teoriei relativităţii. Georges de Bothezat a abordat un subiect pentru teza de doctorat din aeronautică: « Etude de la stabilite de l'aeroplane », pe care a prezentat-o cu succes răsunător în 1911.
Intors la Iaşi cu titlul de doctor inginer, a obţinut un post de profesor la Universitatea din Iaşi.
Pasionat de domeniul aviaţiei, a efectuat o serie de cercetări fundamentale care i-au adus celebritatea: a elaborat teoria generală a elicei propulsive, bazată pe calcule originale efectuate de el şi a dezvoltat teoria elicopterului. Preocupările lui s-au îndreptat şi spre aerodinamică. Universitatea din Dayton, statul Ohio din SUA, i-a oferit o catedră şi postul de director al Laboratorului de aeronave. Având la dispoziţie posibilităţile de experimentare şi fondurile necesare, tentat de condiţiile oferite, pleacă în anul 1920 la Dayton, unde va rămâne pentru tot restul vieţii.
Între anii 1921-1922 Georges de Bothezat a construi un elicopter proiectat după o concepţie originală. Inaintea lui, Traian Vuia a adus de asemenea contribuţii esenţiale la progresul zborurilor verticale. Aparatul realizat de inventatorul Georges de Bothezat avea patru elice portante, montate pe un şasiu cruciform de aluminiu. Elicele erau acţionate de un motor rotativ Gnome-Rhone, de 170 CP. Greutatea aparatului era de 1650 kg. Primul zbor al acestui elicopter s-a efectuat la 12 octombrie 1922 la Dayton. Al doilea zbor a avut loc după aproximativ o lună, la 19 ianuarie 1923, cu două persoane la bord. Deşi rezultatele au fost consemnate de presa mondială ca foarte bune, din lipsă de fonduri, experienţele au fost sistate.
Totuşi, inventatorul Georges de Bothezat a mai construit un elicopter, al cărui indicativ a fost GB5, care după cum apare consemnat în volumul « Istoria aeronauticii », publicat la Paris în 1932, era « cel mai perfecţionat elicopter din epocă ». În toate tratatele de specialitate, aportul de pionierat al celor doi români, Vuia şi Bothezat, în domeniul construcţiilor de elicoptere, este apreciat cum se cuvine. Prof. dr. ing. Georges de Bothezat a mai efectuat o serie de cercetări teoretice privind mai multe trasee pentru un vehicul cosmic, care s-ar deplasa pe ruta Terra-Lună. Aceste calcule au fost utilizate de specialiştii de la NASA care au pregătit programele de cercetare pentru spaţiul cosmic.
Ilustrul inventator s-a stins din viaţă la Dayton în anul 1940, unde este considerat ca o personalitate de valoare mondială, care a onorat universitatea locală prin prezenţa sa.
Surse :
http://surprising-romania.blogspot.com/2009/04/gheorghe-botezatu.html
