În data de 20 noiembrie 2015 pe site-ul RCI a apărut un articol despre participarea scriitorilor Lia și Ion Andreiță la o serie de evenimente organizate de ICR Beijing. În cele ce urmează afișăm conținutul articolului:
„Cele două lucrări pe care le avem în faţă reprezintă cele două anotimpuri, primăvara încărcată de verdeaţă, de speranţe, de bucurie şi vara care ne încălzeşte, se coace tot rodul, fructe, totul este în plină dezvoltare, în plină maturizare. Razele acestea de soare, galben-portocalii, nu fac decât să grăbească acumularea de substanţă, de hrană, de susţinere a ceea ce se cheamă viaţă. (...) Celelalte sunt inspirate din opera lui Eminescu, am un ciclu întreg din opera lui Eminescu, din păcate nu au putut fi aduse aici, am adus numai Ce te legeni, codrule şi cealaltă, Luceafărul. Am încercat să fiu cât mai aproape de imaginea creată de poet, nu ştiu în ce măsură am reuşit să creez şi filosofia pe care a trăit-o poetul naţional şi, în acelaşi timp, şi fantezia care se creează în mintea noastră când recităm acest poem. Acolo este o lucrare tot din natură inspirată. Se întâmplă, uneori, în viaţa noastră, să înflorim nu numai primavera şi, uneori, a doua oară toamna. Şi acel copac retrăieşte acest fenomen de excepţie şi, de asemenea, şi aici am încercat să creez cu imaginaţia, specificul fenomenului."
Marea artistă a vorbit invitaţilor chinezi şi români prezenţi la Institutul Cultural Român din Beijing despre tradiţiile estetice în tapiseria românească şi rolul acesteia în epoca modernă. „Ca tehnică, se realizează în două moduri, în războiul de ţesut orizontal sau în războiul de ţesut vertical. Tapiseria în România foloseşte cele două tehnici, şi orizontal şi vertical, este inspirată din arta tradiţională, din scoarţa românească. Se inspiră, depinde de zonă. În zona oltenească este covorul oltenesc cu motive cu păsări, în zona moldovenească este covorul moldovenesc cu motive florale, îndeosebi trandafirul. Zona transilvană se remarcă prin geometria riguroasă, iar Maramureşul prin explozia de culoare. Astăzi, artiştii încearcă tot felul de experimente, ca să atragă atenţia celor cu bani, să-i intereseze, să achiziţioneze aceste opere, pentru că această artă implică un consum material şi spiritual din partea artistului deosebit de mare, deosebit de costisitoare este. De exemplu, la Academia de Belle Arte, la secţia de design unde se învaţă arta tapiseriei, s-a practicat experimentul ţeserii firului de iarbă uscat. Foarte interesant experiment, dar pe parcurs s-a dovedit că are multe inconveniente, încarcă foarte mult praf, este foarte greu de întreţinut şi foarte greu de manevrat. În ceea ce priveşte specificul artei mele, am folosit tehnica aceasta clasică, orizontală, chiar cele două lucrări din preajma noastră sunt în tehnică orizontală şi tehnica verticală. În ceea ce priveşte obţinerea culorilor, folosesc căile naturale, străvechi, prin fierberea frunzelor. De exemplu, fierb frunza de nuc şi obţin un verde spre cachi, fierb frunza de gutui, frunze de ceapă sau alte frunze . Veniţi în atelierul meu şi descoperim. Motivele sunt împrumutate de la scoarţele ţesute de bunica mea, de mama mea, cărora le mulţumesc foarte mult şi de această dată. Sigur, pe parcurs au suferit metamorfoze şi au evoluat, încât tapiseriile mele au inspiraţie, la ora actuală, din opera lui Mihai Eminescu, avem acolo Ce te legeni, avem Luceafărul. Apoi din opera lui Lucian Blaga, din opera lui Nichita Stănescu şi unele sunt chiar închinate, avem Omagiu lui Constantin Brâncuşi. Constituie coperta unei cărţi a soţului meu, Omagiu lui Brâncuşi şi Omagiu lui Nicolae Titulescu, un diplomat."
Marele traducător chinez, Xu Wende a venit la vernisajul expoziţiei pentru a o revedea pe artistă, dar şi pe soţul acesteia, Ion Andreiţă, de care îl leagă o veche prietenie. „M-au impresionat foarte mult. Dacă îmi daţi voie să citez o vorbă de Enescu. Enescu a spus aşa - Ceea ce este important în artă e să vibrezi tu însăţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze. Aşa a fost simţirea mea, după ce am ascultat discursul. Extraordinar. E o artă şi modernă şi impresionistă. România a dăruit lumii mulţi artişti mari, Enescu, Grigorescu şi mulţi alţii. Sadoveanu, Arghezi, în specialităţile lor sunt maeştri. De pildă, Enescu e cunoscut în toată lumea. Dânsul este şi compozitor şi violonist şi pianist şi şef de orchestră. Când era mic, era copil minune, dar el a spus - 70 la sută muncă, numai 30 la sută talent şi a muncit foarte mult."
Preşedintele Asociaţiei de Prietenie China -România, Wang Tieshan a fost impresionat de lucrările artistei Lia-Maria Andreiţă. „Aceste lucrări sunt foarte frumoase, prezintă tradiţia românească, sunt inspirate fie din arta tradiţională a României, fie din filosofia clasică. Aici a expus doar câteva lucrări, dar din cuvântarea doamnei Lia Andreiţă am înţeles că în România acordă o atenţie confecţionării cu nişte metode clasice a acestor lucrări. Şi mă bucur foarte mult că Institutul Cultural Român de la Beijing organizează din nou un astfel de eveniment de la care nu pot lipsi. Bineînţeles, asociaţia noastră sprijină toate acţiunile organizate de institut şi dorim să colaborăm în continuare cu Institutul Cultural Român."
La eveniment a participat şi o tânără din Japonia, care studiază în China şi care ne-a spus că este interesată de această artă plastică.„Îmi place cel mai mult lucrarea de acolo, pentru că prima mea impresie a fost aceea că acolo este o floare. Dar uitându-mă cu atenţie, am observat că acolo este o faţă veselă. Are ochi, nas şi gură. De aceea mă interesează foarte mult această artă. Are culori foarte, foarte diferite. Dacă priveşti aceste lucrări cu atenţie, o să descoperi că înăuntru este o poveste. Cred că astfel de lucrări din Japonia şi China sunt diferite de cele din alte ţări prin modul în care reflectă culorile. Lucrările sunt făcute după specificul românesc."
Lia-Maria Andreiţă ne-a mărturisit că a expus lucrările sale la Veneţia, Roma, Paris, Viena, Montmartre, dar că la Beijing a întâlnit un public atât de frumos, de cald şi de primitor. Artista a adus în capitala Chinei şi două dintre cărţile pe care le semnează. Un volum de proză scurtă, de povestiri din viaţa străbunilor săi şi un roman care are ca temă fractura celor două societăţi, cea comunistă şi cea capitalistă. Soţul artistei, Ion Andreiţă, este scriitor şi jurnalist. Scrierile sale sunt pline de prospeţime şi savoare, îndemnându-ne cu un talent incredibil la o meditaţie asupra lumii. Prozator, poet şi jurnalist de o mare ţinută, Ion Andreiţă este şi un gânditor profund al existenţei noastre. Este o plăcere nesfârşită să-i citeşti scrierile sau să-l auzi vorbind.
La Institutul Cultural Român din Beijing, scriitorul român a prezentat publicului prelegerea intitulată „Valori spirituale şi estetice în literatura română contemporană". A pornit de la izvoarele literaturii române care, la fel ca-n orice altă literatură, încep de la însăşi viaţa, istoria, obiceiurile, trăirile poporului din care se naşte şi a continuat cu evoluţia treptată a literaturii în consens cu dezvoltarea socială, politică, economică a ţării, în dorinţa emancipării, mai ales estetice, pentru a prinde din urmă cultura, literatura ţărilor dezvoltate din Europa, de-a lungul timpului, ajungând la perioada de după 1990. „După 90 ştim ce-a fost, s-a deschis totul, am avut atâta libertate încât fiecare a avut libertatea lui şi fiecare cu libertatea lui a dansat cum a vrut. Acum suntem în 1.000 de curente. Bine, în mare tot sunt cam două tendinţe. O tendinţă aşa-zisă mai de dreapta, ceea ce este absurd să zici de dreapta, care să ducă mai către sincronizare mereu cu partea avansată a Occidentului şi una aşa-zisă mai conservatoare sau de stânga, mai legată de pământ, dar de regulă una mai legată ca să zic aşa şi de tematică şi de slujirea unui anumit interes mai pregnant naţional. Sincronismul a reapărut dar altfel, cu consecinţe nefaste. Atunci a fost foarte important pentru emanciparea noastră, pe vremea lui Lovinescu. Sincronismul de-acuma ar fi mers foarte bine în partea economică, în partea tehnică, să-i prindem din urmă, să fim la nivel cu toţi cei mai avansaţi occidentali. Dar în cultură e mai greu cu sincronismul. Sincronism ce înseamnă la urma urmei? A face ceva după un reper care există deja. Deci nu mai e sincron, eşti tot un fel de al doilea. Cum poţi să fii egal cu cineva, îl iei reper pe ăla, deci ăla exista dinainte. (...) Eugen Ionescu, când era în ţară, până să plece, a scos o carte Nu, o carte mai pamfletară, mai dură, făcea gazetărie în Bucureşti şi atunci el a avut în text o propoziţie în care a spus - Dacă aş fi francez, aş fi genial. După ce-a ajuns genial, în Franţa fiind şi recunoscut tot teatrul lui, îi scrie lui Emil Cioran într-o scrisoare, stabilit şi el la Paris, şi îi spune - Român fiind sunt genial. De aici mă gândesc că se poate înţelege foarte exact cam ce înseamnă totuşi să-ţi păstrezi o rădăcină până şi la o literatură care e ruptă, nu mai are nimic cu rădăcina să zicem neaoşă şi, totuşi, român fiind sunt genial. (...) Care ar mai fi mesajul scriitorilor şi ce să facă ei? Cred că ar fi o treabă de comuniune internaţională, militând pentru ceea ce este frumos, să militezi pentru bine, pentru înţelegere, pentru pacea planetei, în condiţiile astea care sunt foarte delicate."
Ion Andreiţă a încheiat prelegerea sa cu o poezie semnată de scriitorul chinez, Wang Meng intitulată „Diferenţa de fus orar", pe care a tradus-o împreună cu marele traducător chinez, Xu Wende. Versurile cuprind un mesaj despre ceea ce ar trebui să fie între oamenii de cultură, astăzi, şi ceea ce ar trebui ei să scrie.
„Aici există o diferenţă de 16 ore (în China)
Faţă de New York
Aici există o diferenţă de 7 ore
Faţă de Moscova
Aici există o diferenţă de 1 oră
Faţă de Tokyo
Aici se poartă dialog cu New York
Aici se poartă dialog cu Moscova
Aici se poartă dialog cu Tokyo
Foarte bine!
Chiar dacă sunt neînţelegeri
Ori conflicte
Ele nu se datoresc
Diferenţei de fus orar
Adevărata diferenţă de oră
Este doar de 15 secunde ...
De ce atunci
Nu vrei să vorbeşti
Cu mine? "
(Felicia Nina Gherman)”
Articolul poate fi citit la următorul Link: http://romanian.cri.cn/221/2015/11/20/1s165169.htm