În structura personalităţii lui se includ, ca elemente de bază, cunoaşterea profundă a limbii şi psihologiei populare, a tradiţiilor şi obiceiurilor, a mentalităţilor propriului său popor, imprimând operei sale acea pecete naţională, timbrul specific în cadrul valorilor literare europene şi universale.
El a avut o cultură cosmopolită, fiind interesat de cele mai diverse domenii ale cunoaşterii: literatură, economie politică, drept roman, german, englez, medicină, mitologie, istoria religiilor, geografie, etnografie.
Formaţia intelectuală a poetului s-a realizat printr-o amplă deschidere asupra filozofiei, literaturii şi culturii universale , care s-a întrepătruns cu deplina asimilare a tezaurului lingvistic, a istoriei, culturii şi literaturii naţionale, a folclorului românesc. Însuşirea limbiilor vechilor texte religioase şi populare a dat o temelie solidă operei sale, sub aspectul expresiei, aducând şi cea mai însemnată contribuţie la înnoirea literaturii naţionale.
Predispoziţia lirică a tânărului poet este dublată de conştiinţa şi sentimentul acut al obligaţiei de a lupta pentru drepturile politice şi naţionale ale românilor.
Pe cât de discretă şi elegiacă era producţia sa lirică, desprinsă, parcă, de realitatea pe care o întâlnea, pe atât de vehementă şi realistă era activitatea sa publicistică.
Ipostaza de gazetar politic, de critic al configuraţiei sociale şi culturale a timpului, nevoia de a stabili relaţii între realităţile din ţară şi nivelul dezvoltării sociale şi ştiinţifice din alte ţări, l-au determinat să-şi însuşească şi noţiuni din ştiinţele exacte.
Eminescu nu a fost un creator izolat de frământările vremii, el a trăit în miezul luptelor politice, a aparticipat la discutarea celor mai acute probleme ale epocii sale. El a dovedit o gândire social-politică fermă; cu un temut condei de polemist, cu onestitate şi talent, poetul atacă proasta organizare a întregii vieţi politice şi social-economice.
Patosul, etica profesională a gazetarului rămân în istoria presei româneşti. Poetul s-a simţit mereu angajat în întreaga desfăşurare a evenimentelor, solidar cu destinele poporului român, în numele ideii de dreptate şi adevăr.
Elogiul muncii şi al culturii, ca pârghii ale statului şi naţiunii, ostinaţia cu care a luptat pentru independenţă şi demnitate naţională fac din activitatea de gazetar a lui Eminescu una din principalele dimensiuni ale scrisului său care îl defineşte ca militant, ca apostol al idealurilor de eliberare şi de unitate a românilor.
