În data de 3 martie 2016 pe site-ul Radio China Internațional a apărut un articol despre prelegerea susținută de pictorul și scriitorul chinez Wang Chuan despre arta plastică românească.
În cele ce urmează afișăm conținutul articolului:
„O să vă vorbesc, acum, despre arta plastică. Arta plastică în România este la un nivel superior, având origini în Franţa şi Italia. Cel mai cunoscut pictor român se numeşte Nicolae Grigorescu."
Într-o clădire impresionantă din centrul Beijingului, în luna decembrie a anului trecut, pictorul şi scriitorul chinez, Wang Chuan susţinea o prelegere despre arta plastică din România. Gazda era Institutul Cultural Român din capitala Chinei. Artistul chinez a vizitat acum 10 ani România şi va ajunge acolo şi anul acesta.
Wang Chuan este membru al Asociaţiei Artiştilor Chinezi, membru al Uniunii Scriitorilor din China şi vicepreşedinte al Federaţiei Literaturii şi Artei din oraşul Zhenjiang, provincia Jiangsu. A început să picteze în anul 1974. Lucrările sale au fost expuse în peste 10 ţări, inclusiv România, fiind conservate şi la diferite galerii de artă sau colecţionari individuali din ţară şi de peste hotare. Picturile lui murale, înşirând peste 6.000 de mp, sunt instalate în hoteluri, clădiri guvernamentale, la bănci, obiective turistice, parcuri şi alte locuri publice. A mai creat şi peste 20 de sculpturi de mari dimensiuni.
Este primul pictor chinez care a organizat o expoziţie de pictură în România. Este primul scriitor chinez care a scris despre România şi primul chinez căruia i-a fost decernat „Premiul de aur pentru realizări remarcabile", în Hunedoara.
A intrat în contact cu pictura în ulei şi arta plastică românească la vârsta de 15 ani. Primul tablou pe care a ales să-l imite aparţine pictorului român, Nicolae Grigorescu. Tabloul se numeşte „Tânăra ţigancă". (...) „Parcă era ceva aranjat de Dumnezeu", spune Wang. După părerea lui, pictura în ulei şi arta plastică din România se află în primele locuri în rândul ţărilor est-europene, cu excepţia Rusiei. Nici în Polonia, nici în fosta Cehoslovacie sau în fosta Iugoslavie şi nici în Bulgaria nu au apărut mari pictori precum în România.
„Interesant este faptul că pictorii români au influenţat arta plastică din China. În anii 60, în România erau doi mari pictori, Nicolae Grigorescu şi Corneliu Baba. După ce lucrările lor au fost expuse în China, mulţi artişti chinezi au început să le asimileze stilul. Chiar şi astăzi, pictori în ulei din Beijing, chiar cei mai vârstici şi mai cunoscuţi decât mine, care au peste 80 de ani, îşi mai amintesc de Corneliu Baba."
Wang Chuan a vizitat România acum 10 ani, la invitaţia Fundaţiei culturale din România, Institutul Cultural Român de astăzi. I-a plăcut această ţară şi oamenii de pe aceste meleaguri.
În timpul şederii, Wang Chuan a vizitat fostele reşedinţe ale lui Nicolae Grigorescu şi Corneliu Baba din Bucureşti. El spune că a fost privilegiat, pentru că a ajuns până şi la depozitul subteran al Muzeului Naţional de Artă din România.
„Am admirat, cu această ocazie, cele peste 70 de tablouri ale lui Corneliu Baba şi cele peste 60 de tablouri ale lui Nicolae Grigorescu, conservate acolo. Mi s-a acordat şi dreptul de a face fotografii în fostele reşedinţe ale celor doi maeştri."
Timp de aproape o oră, Wang Chuan a vorbit despre istoria de peste 100 de ani a picturii în ulei din România, despre Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Corneliu Baba şi Ion Andreescu.
„Tabloul se numeşte „Tânăra ţigancă". Noi, chinezii, îl numim „Fetiţa cu eşarfă". Îmi amintesc că primul tablou pe care l-am imitat este tocmai acesta, al lui Nicolae Grigorescu din România, când aveam 15 ani. Parcă era ceva aranjat de Dumnezeu."
„Acesta este un tablou care descrie o femeie lucrând la câmp. Este un tablou realizat de pictor la bătrâneţe. Este pictat cu o mare îndrăzneală, având o flexibilitate muzicală. Privitorii pot simţi ritmul muzical."
„Tablourile lui Grigorescu descriu mai mult viaţa simplă din gospodăriile ţărăneşti, dar pline de farmec. Este ceva foarte greu de exprimat, de exemplu, fundalul din spate, scaunul din umbră, aspecte care redau atmosfera reală de atunci."
Wang Chuan a primit invitaţia de a vizita România, din partea marelui pictor Corneliu Baba, în anul 2000. Din păcate nu a putut merge, din cauza stării de sănătate şi, din nefericire, Baba a murit în acel an. În memoria marelui maestru, Ambasada României la Beijing a organizat, chiar în 2000, o expoziţie cu lucrările lui Baba. Wang Chuan îşi aminteşte că se formase o coadă lungă de oameni la acea expoziţie.
„Acesta este tabloul pe care mi l-a oferit cadou soţia lui Corneliu Baba. Este chiar un portret al doamnei Baba. Ea era extrem de generoasă. A deschis două lăzi cu lucrările lui Baba, spunându-mi că pot să-l aleg pe oricare îl doresc."
„Mi-a oferit chiar şi cutia acuarelelor folosite de Baba. Interesant este că acesta era de fabricaţie chinezească, marca Panda. Pe cutie era scris „Domnului Wang Chuan, din partea lui Baba", exact în anul în care m-a invitat în România, iar eu, din păcate nu am putut pleca, pentru că eram bolnav."
„Aceasta este cea mai cunoscută pictură „Ţărani", care descrie doi ţărani foarte obosiţi, în timpul unei pauze la munca pământului. Baba spunea că nu pictează ţărani cu zâmbetul pe faţă, ci ţărani osteniţi, pentru că aceştia muncesc din greu."
„Acesta este tabloul „Jucătorul de şah", realizat de Baba pe când avea între 30-40 de ani, perioada de apogeu a creaţiei sale. Este considerat o capodoperă."
„Aceasta este o lucrare reprezentativă, fiind conservată la Muzeul Naţional de Artă din România, intitulată „Întoarcerea de la sapă". Aceasta descrie întoarcerea acasă a ţăranilor după o zi de muncă. Fetiţa din tablou este foarte reuşit pictată. Mulţi pictori chinezi au încercat să o imite, însă niciunul nu a reuşit să ajungă la performanşa lui Baba."
Wang Chuan este de părere că lucrările lui Corneliu Baba transmit o atmosferă de tristeţe, de nelinişte şi chiar deprimare, dar de mare vervă.
Dacă este să facem o comparaţie între Corneliu Baba şi Nicolae Grigorescu, Wang Chuan spune că la Grigorescu, fetele din tablouri sunt foarte drăguţe, în timp ce în tablourile lui Baba, deşi sunt frumoase şi ele, nu sunt foarte încântătoare la vedere. Ele sunt, mai degrabă, îngândurate, nu atrag atenţia doar prin frumuseţea lor.
„Teama" este un tablou realizat la bătrâneţe de maestrul Baba. Atunci a apărut la el o teamă, „frică sau teamă". Am întrebat-o pe soţia lui de ce îi era frică? Oare era persecutat? Ea mi-a răspuns că nu este vorba de acest lucru.
„Spunea că omul este prea neputincios. Cutremurul de pământ, regimul sau tancurile statului, pot sfărâma omul. De aceea, a realizat un tablou numit „Teama".
„În ultimii ani ai vieţii sale, la Baba a apărut o altă temă, „Regele nebun". Oare de ce? Nu cumva făcea referire la Ceauşescu? Spunea, însă, că nu este despre asta. Regele se referă la toţi cei care deţin puterea, nu numai la Ceauşescu, sigur l-a inclus şi pe el. Acesta nu este singurul tablou realizat pe această temă. Sunt o serie de tablouri cu regele nebun."
„Deşi România nu este o ţară mare, ci una mică, nivelul artei plastice şi vizuale, al picturii în ulei şi al sculpturii este foarte ridicat între ţările est-europene. Arta românească a avut o influenţă indirectă asupra picturii chineze. Pictorii chinezi din vechea generaţie au fost influenţaţi mai mult de Nicolae Grigorescu şi de Corneliu Baba. Şi astăzi, cei doi pictori români se bucură de un mare prestigiu în cercul artistic din China."
Articolul poate fi citit la următorul link: http://romanian.cri.cn/272/2016/02/24/1s167706.htm