- 18 December 2020
- Etichete Institutul Român de Cultură și Cercetare Umansitică de la Veneția IRCCU Veneția Institutul Cultural Român ICR Corneliu Baba
Corneliu Baba (1906–1997), Veneţia – Canal Grande, ulei pe pânză, 51,5x68 cm, semnătura şi data în dreapta jos: «Baba, [19]80», colecţie privată (România).
Corneliu Baba (1906–1997), Palatul Ca’ d’Oro de la Veneţia, ulei pe carton, 48x52 cm, semnătura în dreapta jos: «Baba», 1982–1983, colecţie privată (România).
Corneliu Baba (1906, Craiova–1997, Bucureşti), a studiat iniţial cu tatăl său, pictorul Gheorghe Baba, cunoscut pentru frescele din bisericile ortodoxe româneşti, apoi a urmat o scurtă perioadă, în 1926, cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, fără a finaliza studiile. A ajuns apoi la Iaşi, unde a beneficiat de sprijinul pictorului şi profesorului universitar Nicolae Tonitza (1886–1940), absolvind în 1938 Academia de Arte Frumoase, unde a predat ulterior, mai întâi ca asistent (1939) la Catedra de Pictură, apoi ca profesor titular, începând din 1946. Din 1958 s-a transferat la Bucureşti, unde a predat, până în 1977, la Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu». Baba a fost exponentul unei picturi realiste de o originalitate incontestabilă, lucrările sale de după cel de-al Doilea Război Mondial reprezentând o reinterpretare a tradiţiei şcolii picturale româneşti, revendicându-se în anumite privinţe din postimpresionism şi de la experienţele cubismului târziu. În 1954, Baba a expus pentru prima dată la Bienala Internaţională de Artă de la Veneţia. Desenator talentat, în 1960 a obţinut medalia de aur la Expoziţia Internaţională de Carte Ilustrată de la Leipzig. Stimat şi apreciat pentru munca sa, a primit numeroase premii şi recunoaşteri ale calităţii operei: «Artist al poporului» (1963), «Meritul cultural» (1971), «Steaua Republicii» (1973), Premiul pentru Portret la Expoziţia internaţională de pictură realistă de la Sofia (Bulgaria) (1989), Premiul special al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1990). Membru al Academiilor de Artă din Uniunea Sovietică şi Republica Democrată Germană, membru corespondent (1963) şi apoi titular (1990) al Academiei Române, Corneliu Baba este considerat unul dintre marii maeştri ai picturii române contemporane. Profitând de potenţialul efectelor luminii şi umbrelor, Baba a compus picturile printr-o geometrie proiectivă a imaginii, creând un sentiment de soliditate şi stabilitate, care se regăseşte şi în peisajele sale veneţiene. A fost un excelent portretist, părând a fi inspirat, în această privinţă, mai mult de vechiul academism, decât de modernism. Baba nu s-a supus constrângerilor realismului socialist, chiar dacă a pictat viaţa aspră şi pauperă a ţăranilor, ci a optat pentru propriul său stil pictural, care a fost definit «babism» de critica de artă română.
(fişă redactată de Cristian Luca)
