Filosof, poet, eseist, publicist şi scriitor român
Provenind dintr-o familie cu vechi rădăcini aromâne, Constantin Noica debutează în 1927 în revista Vlăstarul a liceului „Spiru Haret" din Bucureşti. Se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. Timp de trei ani îl are ca profesor pe filosoful Nae Ionescu. În perioada 1932-1934 frecventează societatea culturală „Criterion", asociaţie de filozofie, arte şi litere a intelectualilor români înfiinţată în 1932. Fidel ideii că lupta culturală şi nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, refuză să intre în mişcarea legionară.
În primăvara anului 1938 până în 1939 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez. În mai 1940 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în filosofie, cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou. În luna august a aceluiaşi an face primul gest gazetăresc de rezonanţă legionară, revista Adsum. În 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, unde va rămâne până în 1944. Va participa de mai multe ori la seminarul de filosofie al profesorului Martin Heidegger.
Întors în România, Constantin Noica este anchetat, fiind arestat la domiciliu în perioada 1949-1958, cu domiciliul obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica şi-a căpătat ideea filosofică şi totodată şi-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestaţi toţi participanţii la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „Grupul Noica". Execută la închisoarea Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. Din 1965 se stabileşte în Bucureşti, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ţine seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanţi se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) şi de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu).
Ultimii ani din viaţă, începând cu 1975, şi i-a petrecut la Păltiniş lângă Sibiu, locuinţa lui devenind loc de pelerinaj şi de dialog de tip socratic pentru admiratorii şi discipolii săi. Se stinge din viaţă la 4 decembrie 1987. A fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărţilor lui Noica.
Fragment din Jurnalul de la Păltiniş, de Gabriel Liiceanu
„În 1967 (...) l-am cunoscut pe Constantin Noica. Prieten şi coleg de generaţie cu Eugène Ionesco, Mircea Eliade şi Emil Cioran, el a ales, spre deosebire de aceştia, să rămînă, după război, în ţară. Dacă, la rîndul lui, s-ar fi stabilit în Franţa, numele lui nu ar fi cerut, aşa cum nu cer ale celorlalţi, explicaţii suplimentare. A rămas, deci, în ţară, şi cînd drama postbelică s-a abătut asupra României avea 40 de ani. Cele şapte-opt volume pe care le scrisese şi puzderia de traduceri din Aristotel, Sf. Augustin, Descartes, Kant şi Hegel pe care le făcuse pînă atunci au fost trecute în fondurile secrete ale bibliotecilor. După zece ani de domiciliu forţat într-un orăşel de provincie şi după şase ani de închisoare executaţi dintr-o condamnare de 25 (pentru tentativa de a fi trimis spre publicare în Franţa o interpretare la Fenomenologia spiritului a lui Hegel) memoria lui ca om de cultură fusese ştearsă din mintea noilor generaţii. (...) Constantin Noica a lăsat în urma sa o operă impresionantă, de peste 10 000 de pagini (...), fiind pesemne ultimul metafizician mare al secolului şi ultimul autor al unui Tratat de ontologie, şi o alta, nu mai puţin importantă, de salvator al spiritelor într-un timp de restrişte ale cărui efecte nu pot fi nici măsurate şi nici bănuite."
Surse:
Jurnalul de la Păltiniş, de Gabriel Liiceanu
(http://www.scribd.com/doc/3676132/Gabriel-Liiceanu-Jurnalul-de-la-Paltinis)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica
