În cadrul expoziţiei on-line «Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Spaţiul românesc în cartografia secolelor XVI–XVIII / Monumenta Cartographica Dacoromaniae – Le terre romene nella cartografia storica a stampa del Cinque–Settecento», responsabil de proiect: Cristian Luca, au fost expuse pe pagina Facebook şi pe contul oficial de Instagram ale Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia două hărţi din secolul al XVIII-lea, realizări reprezentative ale şcolilor cartografice franceză e olandeză:
1. Nicolas de Fer (1646/1647–1720), Le théâtre de la guerre sur les frontières des deux empires depuis Vienne jusques à Constantinople, où se trouvent la Hongrie, la Transilvanie, la Valaquie, la Moldavie, l’Esclavonie, la Bosnie, la Servie et la Bulgarie, la république de Raguse et partie de la Dalmatie, de l’Albanie et de la Romanie, tiré de plusieurs voyages et ambassades par N. de Fer, Géographe de sa Majesté Catholique et de Monseigneur le Dauphin, editor şi tipograf: Jacques–François Bénard (16??–1751), Paris, 1737, 58x49 cm, gravură, colorată manual în epocă, Colecţia cartografică a Bibliotecii Regale din Copenhaga;
2. Reinier Ottens (1698–1750), Joshua Ottens (1704–1765), Novissima Tabula Regni Hungariae et Regionum quondam ei unitarum ut Transilvaniae, Valachiae, Moldaviae, Serviae, Romaniae, Bulgariae, Bessarabiae, Croatiae, Bosniae, Dalmatiae, Slavoniae, Morlachiae, et Reipublicae Ragusanae. Accedit Pars magna Dominii Veneti, Maris Adriatici et Regionum adjacentium. Totus pene Danubius, Regiones quas praeters fluviiq‹ue›, omnes qui in eum influunt exactissime juxta meliorum Geographorum observationes hic quo‹que› demonstrantur, auctore Reinier & Iosua Ottens Geographo Amstelodamensi; J. Keyser [Jacob Keyser (1703–1747)] schulpcit, Amsterdam, fără dată [1725–1750], 50x90 cm (harta), 56,5x96,5 cm (coala), gravură, colorată manual în epocă, Colecţia cartografică a Bibliotecii Regale din Copenhaga.
Sunt două hărţi reprezentative pentru producţia şcolii geografice şi cartografice din Paris şi Amsterdam. Fişele biografice şi descriptive, care însoţesc imaginile hărţilor expuse on-line, sunt redactate de responsabilul de proiect, pe temeiul cunoaşterii bibliografiei de specialitate şi a competenţelor în expertizarea tehnico–ştiinţifică a izvoarelor istorice cartografice şi documentare din secolele XVI–XVIII.
Harta Europei Răsăritene, care constituia teatrul de război al conflictelor pentru hegemonie asupra zonei dintre Imperiul Romano–German şi Imperiul Otoman, realizată de Nicolas de Fer (1646/1647–1720) în 1705–1707, este ediţia publicată la Paris în 1737 de ginerele autorului, gravorul şi editorul Jacques–François Bénard (16??–1751), care moştenise o parte dintre matriţele de cupru ale cartografului francez. Deşi nu are precizie topografică, iar toponimele şi hidronimele sunt adesea eronat redate şi plasate în teritoriu, harta cartografului francez delimitează corect Principatele Române în arealul est–european în care sunt situate, încadrate în graniţele lor naturale, mărginite la Sud de Dunăre şi la Est de Nistru. Este o hartă care a fost anterior publicată, în 1703, într-o variantă aproape similară, de concurentul lui Nicolas de Fer, cartograful şi geograful Guillaume Delisle (1675–1726), într-o ediţie mult mai riguros realizată, care a utilizat observaţiile astronomice şi determinările matematice pentru îndreptarea erorilor privind reprezentarea cursului Dunării şi al unor afluenţi ai fluviului.
Harta Ungariei şi a arealului dunărean şi balcanic a fraţilor Reinier Ottens (1698–1750) şi Joshua Ottens (1704–1765), cartografi şi editori din Amsterdam, este inspirată de hărţile precedente ale cursului Dunării ale cartografilor şi editorilor Sigmund von Birken (1626–1681), Frederik de Wit/Frederick de Witt (1629/1630–1706), Jakob von Sandrart (1630–1708), Carel Allard/Carolus Allard (1648–1709), care la rândul lor preluaseră din hărţile marilor cartografi Blaeu, Hondius, Johannes Janssonius, Nicolas Sanson, dar şi de la Matthäus Merian (1593–1650). Este o hartă barocă decorativă, realizarea fraţilor Ottens, care înfăţişează Principatele Române aproape întocmai ca în hărţile gravorului şi cartografului german Matthäus Seutter (1678–1757), deci nu are acurateţe topografică şi este succintă în privinţa redării toponimiei şi hidronimiei, dar individualizează corect Ţara Românească şi Moldova ca Principate autonome vasale Imperiului Otoman, fiecare în graniţele naturale, însă eronat delimitate, în vreme ce Transilvania este înfăţişată ca o provincie a Imperiului Habsburgic. Harta este apreciată mai mult pentru calitatea estetică a gravurii, cartuşul fiind bogat decorat, şi coloritul artistic.
