Prin moartea lui Augustin Buzura cultura română pierde un mare prozator, pierde și un caracter, un om de atitudine, un om moral, a declarat, luni, academicianul Eugen Simion.
„Pot să spun despre el că este un prozator în linia estetică și morală a lui Slavici și Rebreanu, un prozator ardelean pe scurt, serios și grav, și odată, vorbind despre stilul lui, care nu pare lejer, nu pare un zbor deasupra lucrurilor, ci o căutare în interiorul lucrurilor, l-am comparat cu un tren de marfă care urcă încet pe o pantă, o urcă pufăind, dar care ajunge în cele din urmă la vârf”, a subliniat Eugen Simion.
„Alături de romanele lui, care sunt cunoscute, care au intrat în imaginarul colectiv, în mentalul colectiv, el este, a fost și rămâne, cred, și un publicist serios, ca Octavian Goga și Slavici, dintre ardeleni, adică un om care, în ultimii ani mai ales, în revista 'Cultura' pe care a condus-o mai mult de zece ani de zile, el a publicat niște articole de o mare acuitate și de o mare actualitate socială și morală. Așa cum era el tăcut, un om care nu se afișa, el gândea profund și spunea lucruri profunde”, a precizat academicianul Eugen Simion pentru Agerpres.
Psihiatru, prozator, scenarist, eseist, Augustin Buzura a fost preocupat de-a lungul vremii nu doar de propria carieră, ci și de modalitățile prin care se poate crea un cadru în care să aibă dreptul la exprimare cât mai multe dintre vocile artistice ale țării, indiferent de orientarea, ideologia sau opțiunile estetice a acestora.
Augustin Buzura a urmat cursurile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Şincai”. A absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj (1958-1964). A renunţat la profesia de medic psihiatru şi s-a dedicat literaturii, dar pasiunea pentru profunzimile naturii umane se va regăsi, ca un fir roșu, în toate romanele sale. A debutat cu volumul de nuvele „Capul Bunei Speranţe” în 1963. Începând din 1963, a publicat volume precum „Absenţii” (1970), „Feţele tăcerii” (1974), „Refugii” (1984), „Recviem pentru nebuni şi bestii” (1999) sau „Raport asupra singurătăţii” (2009).
Mai multe
producţii cinematografice şi de televiziune au fost realizate după scenarii de
Augustin Buzura: „Orgolii” (1981, regia Manole Marcus, după romanul
omonim), „Pădureanca” (1987, regia Nicolae Mărgineanu, după o nuvelă
de Ioan Slavici), „Undeva în Est” (1991, regia Nicolae Mărgineanu,
după romanul „Feţele tăcerii”).
Veșnic în
căutarea adevărului absolut, pe care singur admitea că nu-l poți găsi
niciodată, Augustin Buzura a fost și va rămâne un nume fundamental al prozei
românești, dincolo de modelele și preferințele trecătoare. Universul romanelor
sale rămâne o mărturie profundă și acută despre regimurile care s-au succedat
în România ultimei jumătăți de secol XX, iar pionieratul său în managementul
cultural continuă să dea roade.