Elena Vlădăreanu
BANI. MUNCĂ. TIMP LIBER [fragmente]
„[...] Ambasadorul comisiei europene are onoarea să vă invite la reşedinţa sa
Suntem onoraţi să vă invităm la cocteilul de deschidere
Cu respect din partea CE
O cană de porţelan tunisian steag albastru 12 stele
Nici un plic cu 50 de dinari
Fundă albastră pe toartă.
Măcar mâncăm bine.
Stăm în hotel de patru stele şi ne îmbuibăm.
Vorbim despre libertatea artei şi ne îmbuibăm.
Ne plimbăm prin ţară cu autocar de patru stele.
Capete de cămile şi de oi şi de vaci şi de alte animale cu copita despicată
Pe marginea drumului.
Copii rupţi în cur.
Kerouan, studenţi ieşiţi la picnic pe marginea deşertului.
Un sindicat.
Dacă am face un sindicat.
Să ne primim cei 50 de dinari pe zi. 100 de euro pentru 5 zile.
Vin întrebările.
O faci pentru bani?
Scrii pentru bani ?
Eşti artist pentru bani ?
Nu eşti mulţumit?
Uite ce condiţii bune! Nu ai văzut sărăcia din jur ?
Nu ţi-e puţin obrazului să te plângi ?
Când aveam douăzeci de ani era cineva care îmi spunea tot timpul:
Voi, artiştii, sunteţi nişte paraziţi. Meritaţi să fiţi împuşcaţi.
Eu, dacă aş avea o
armă, v-aş lichida pe toţi.
Nu întotdeauna am
avut 62 de kg. Dar şi când aveam 48 tot de şaizecişi arătam.
Lată în şolduri, sâni
mari, oase mari. Umeri căzuţi, ca ai maică-mii.
Când abia îl
cunoscusem pe actualul meu soţ şi eram foarte îndrăgostită, mi-a făcut într-o
zi o poză
în timp ce îi pregăteam cartofii prăjiţi. Arăt ca o gospodină, i-am
spus, ca o tanti.
Şterge-o. Nu o şterg. Ce, nu eşti? a răspuns el.
Eram.
Dar artiştii nu sunt.
Şi nu mi-a picat deloc bine.
Într-o zi, un poet
s-a dezbrăcat în timp ce-şi citea textele.
Gestul lui a devenit
viral.
Pentru câteva ore,
cuvântul preferat în reţea a fost:
Ştro-me-leag.
Ştro-me-leag!
Să silabisim
împreună: ştro-me-leag!
alături de naked
poetry.
Un bărbat alb, tânăr,
frumos, heterosexual. Artist pur sânge.
Dar dacă:
Femeie nu chiar atât
de tânără, burtă, sâni lăsaţi, celulită
doi copii atârnaţi de
ea
Etc
Etc
practicând naked
poetry?
Pe bune?!
Mie îmi plac hainele
colorate, artiştii se îmbracă în negru. All black. Eu nu fumez, artiştii
fumează. Nu mă droghez, nu beau. Artiştii… în fine.
Mi-am propus să slăbesc. Scos dulciuri, grăsimi, început înot, alergat în parc.
Dacă aş încerca şi o
rinoplastie?
Cumpărat o orteză,
spate drept, umeri drepţi.
Schimbat radical
garderoba.
Sunt un corb.
O operaţie de
micşorare a sânilor.
Artiştii sunt
androgini, pe mine scrie mare REPRODUCERE.
Salvarea speciei.
Gospodină.
Mamă.
Mică, şolduri mari,
pulpe, colăcei, sâni, umeri lăsaţi.
Artiştii nu se
reproduc.
Manole zboară de pe
acoperiş, nevastă-sa-i zidită de vie, nici un urmaş.
Şi dintr-o dată încep
să curgă bani.
Dintr-o dată învăţăm
să mulţumim.
Într-un fel
mulţumeşti când eşti invitat la un eveniment neplătit
Într-un alt fel la un
eveniment plătit.
Mulţumesc mult.
Mulţumesc frumos.
Băi, nici nu ştiu cum
să-ţi mulţumesc.
Eu îţi mulţumesc. A fost extraordinar.
A fost o onoare
să fiu astăzi aici.
Dar parcă nu e
suficient. Ajungi acasă. Postezi pe facebook.
„Ce frumos a fost. Ce
bună organizare. M-am simţit minunat.”
Tăguieşti
organizatorii.
Să vadă că ştii să
fii recunoscător.
Poate şi data
viitoare se vor gândi la tine.
Să iei şi un aparat
foto, să faci şi poze.
Să faci şi temenele
Să te ploconeşti
Să te slugărniceşti
Să te căciuleşti
Să te milogeşti
Dar voi, banilor,
atunci când veniţi
de unde veniţi?
De la primărie
De la minister
De la institut
De la revistă
De la uniune
De la sponsor
De la băieţii
şmecheri
Sunteţi aducători de
fericire
sau ochii dracului?
Să întreb cine
marchează banul
sau mai bine bag
capul în nisip ca struţul?
Dacă nu vă iau acum,
ne mai întâlnim noi oare?
Dar dacă vă iau,
oamenii vor citi pe mine compromis.
Şi ce pot face eu cu
un compromis?
Pot să-mi umplu
frigiderul cu bunăstare?
Pot să văd un
spectacol la naţional sau să-mi iau o pereche de pantofi?
Ce se poate face în
general cu un compromis?
cine este omul
muncitor
cine bunul meseriaş
cine bunul gospodar
eu din ce trăiesc
ce îmi aduce pâinea
pe masă
aproape
20 de ani mi-am ascuns în dulap
adevărata
identitateşi
acum când mă întreabă cineva cu ce mă ocup
nu
pot să spun pur şi simplu şi firesc
scriu.
sunt scriitoare
o
dau pe după vişin
de
parcă aş spune ştii, eu fac vrăji, cu asta mă ocup
am
un cazan mare în mijlocul casei
în
care fierb broaşte, păianjeni şi ierburi magice.”