compozitor, profesor şi muzicolog român de etnie maghiară.
În 1946 şi-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj. Şi le-a continuat între 1949 şi 1954 la Conservatorul din Moscova. Din 1958 a activat ca lector, apoi ca profesor la Conservatorul din Bucureşti. A primit o bursă de documentare şi cercetare DAAD. A susţinut conferinţe, referate, comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare; a realizat emisiuni de radio şi televiziune şi a publicat studii, articole, interviuri, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Contemporanul, România Literară, Melos (Mainz) etc.
De-a lungul anilor a avut o activitate componistică foarte variată, compunând de la muzică de orchestră şi de cameră, până la muzică vocal-simfonică, muzică de teatru şi film, inspirându-se la început din creaţia lui Béla Bartók, George Enescu şi Igor Stravinski.
Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără Geamgiii din Tolado (1959), o parodie de operă pentru păpuşi, Mica suită (1954), Simfonia I (1956), Luchian (1957), suită simfonică extrasă din muzica filmului documentar omonim Coloana infinită (1962), poem simfonic pentru orchestră mare Poarta sărutului (1965), poem pentru orchestră mare Spațiu și ritm (1965) şi multe altele.
În creaţia sa, Tiberiu Olah a dezvoltat o tehnică componistică preluată de la George Enescu, tehnică pe care o numea "o nouă metodă de a organiza materialul sonor".
De-a lungul întregii sale cariere a fost distins cu numeroase premii, printre care se remarcă:
• Premiul Academiei Române, 1965.
• Premiul pentru muzică de film, Pelicanul alb, 1966.
• Premiul internaţional al discului Koussewitzky, SUA, 1967.
• Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pentru întreaga creaţie, 1993.
Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tiberiu_Olah
http://www.britannica.com/bps/additionalcontent/18/27992184/A-STYLISTIC-OVERVIEW-OF-THE-MUSIC-BY-TIBERIU-OLAH-WITH-REFERENCE-TO-SYMPHONY-NO-2
