Piesă de Matei Vişniec la Festivalul de la Avignon, în două viziuni regizorale

Piesa „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte"/„Sortie de l'armoire M. Cioran" de Matei Vişniec va fi prezentată, între 10 iulie şi 2 august 2008, la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon (secţiunea OFF), în două variante de punere în scenă: cea a lui Radu Afrim şi cea semnată de Radu Dinulescu. Participarea la Festival a celor două trupe, formate din actori români, francezi şi luxemburghezi, este sprijinită de Institutul Cultural Român.
„Mansardă la Paris cu vedere spre moarte", în regia lui Radu Afrim, a fost pusă în scenă pentru prima oară la Centrul Cultural Kulturfabrik din Luxemburg, în noiembrie 2007. Proiectul a făcut parte din programul cultural Belles Roumanies iniţiat de Centrul Cultural Kulturfabrik în parteneriat cu Institutul Cultural Român. Succesul de la Kulturfabrik a făcut ca piesa să fie selecţionată de Comisia de Teatru din Luxembourg pentru participarea la ediţia din acest an a Festivalului de Teatru de la Avignon. Mansardă la Paris cu vedere spre moarte se va juca pe scena Theatre du Balcon din Avignon.
„Sortie de l'armoire M. Cioran", în regia lui Radu Dinulescu, este o producţie la care colaborează Teatrul de Stat Constanţa şi La Compagnie du Grande Desherbage din Regiunea Sud – Franţa. Spectacolul se va juca pe scena teatrului Espace Roseau. Piesa de teatru a mai fost prezentată la Constanţa, în limba franceză, în luna decembrie a anului trecut.
Matei Vişniec despre Mansarda la Paris cu vedere spre moarte: ''Piesa mea este o întâlnire subiectivă şi imaginară între autorul Matei Vişniec şi filosoful Emil Cioran. Dupa moartea sa, Cioran a devenit pentru mine un personaj disponibil. În timpul vieţii, Cioran a ştiut să-şi construiască o mansardă superbă pe acoperişul acestui edificiu atât de râvnit care se numeşte patrimoniul cultural al umanităţii. Ca personaj, el trăieşte tot timpul în mansarda sa nemuritoare şi continuă să ne incite la a ne pune din nou sub semnul întrebării toate ideile dobândite. Această piesă se doreşte un omagiu subiectiv adus lui Cioran, dar îşi extrage substanţa din gândirea şi ideile acestui mare filosof. Cunoscătorii operei sale vor identifica repede sursele „cioraniene" ale unor replici. Pentru cei care îi cunosc mai puţin opera, precizez că piesa mea este impregnată de numeroase idei dezvoltate de Cioran pe teme de o mare diversitate, începând cu sinuciderea, până la destinul poporului român.''