Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah

Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah Luminile orientului latin - arhitectura unui principe valah

Ca urmare a interesului deosebit suscitat în mediul artistic şi arhitectural portughez de expoziţia "Luminile orientului latin - arhitectura unui principe român" de la Trienal de Lisboa, Institutul Cultural Român din Lisabona doreşte să o propună publicului larg şi comunităţii româneşti din capitala lusitană, printr-o nouă expunere, la sediul intituţiei noastre. Astfel, marti 26 ianuarie 2016, la orele 19, galeria ICRL va găzdui vernisajul şi conferinţa autorului expoziţiei, profesorul arhitect Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti, care se întoarce la Lisabona special pentru acest eveniment. Expoziţia a fost realizată în parteneriat cu Biblioteca Metropolitană Bucureşti, care a pus la dispoziţie panourile expuse pe simeze.

Evenimentul aduce în atenţie un moment de cumpănă în evoluţia civilizaţiei spaţiului românesc. Domnind peste principatul românesc de la sud de Carpaţi, Constantin Brâncoveanu este de departe conducătorul din regiune cel mai îndeaproape supravegheat de administraţia stanbuliotă, în condiţiile în care domnia sa se suprapune perioadei în care otomanii pierd controlul asupra Transilvaniei şi Banatului.

Principe ambiţios, Brâncoveanu încearcă să acţioneze pe trei planuri pentru a-şi consolida puterea. Întăreşte administrativ şi economic principatul, îşi legitimează din punct de vedere ideologic conducerea prin afirmarea identităţii (nu doar culturale) entităţii statale dintre Carpaţi şi Dunăre (pe care o putem considera embrion al statului român de azi) şi, nu în cele din urmă, încearcă în mod discret să ducă o politică externă autonomă (îndrăzneală care îi va aduce în cele din urmă înlăturarea de pe tron şi martiriul), menită să basculeze principatul de pe orbita levantină pe cea a naţiunilor occidentale în afirmare.

Obiectul expoziţiei şi al conferinţei este o analiză a celei de-a doua direcţii menţionate, prin prisma celor două paliere ale discursului legitimist al arhitecturii brâncoveneşti, cel aulic şi cel de recurs la prestigiul şi influenţa bisericii, un puternic pilon al oricărei puteri statale din acea epocă. 

Pornind de la starea de lucruri existentă pe tărâmul arhitecturii din Valahia acelei perioade - volet al înfloririi spirituale şi economice din perioada strămoşului său Matei Basarab -, Brâncoveanu preia moştenirea meşterilor români macedoneni sosiţi în secolele XIII şi XIV, îmbogăţită cu influenţele romanice şi gotice din Transilvania, cele din Levant etc. şi aduce, graţie averii sale legendare, meşteri occidentali (cunoscători ai celor mai recente procedee şi tehnici din construcţii, dar şi inspiratori ai unor programe şi morfologii arhitecturale inovatoare pentru Valahia acelei vremi). Cu ajutorul acestora şi al harului lor creator, dezvoltă un discurs grandilocvent, un adevărat proiect politic tradus în piatră, care este astăzi una dintre cele mai semnificative componente ale patrimoniului arhitectural şi artistic al României.

Arhitectura brâncovenească, între timp consacrată prin înscrierea câtorva dintre ansamblurile construite în acest stil pe lista de patrimoniu mondial a UNESCO, a inspirat în decursul ultimelor trei secole declinarea românească a Art Nouveau-ului, dar şi alte curente şi creatori din România şi ţările din jur. Conferinţa profesorului arhitect Sorin Vasilescu  pune acest stil, parte a definiţiei contemporaneităţii româneşti, în contextul mai larg al "secolului luminilor" ce tocmai se năştea, neuitând să dezvăluie dialogul de la distanţă cu opera unui adevărat "principe al luminilor", Dimitrie Cantemir, savantul domnitor al Moldovei, principatul românesc de la estul lanţului carpatic.  

Arhitect, profesor universitar, doctor în arhitectură, membru al Uniunii Arhitecţilor din România, Sorin Vasilescu este şi membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru al Centro Internazionale di Studi di Architettura Andrea Palladio (CISA) de la Vicenza, membru al Asociaţiei Europene pentru Învăţământul de ArhitecturăVisiting Professor la diferite facultăţi de arhitectură din Strasbourg, Liège, Milano şi Torino.

La Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti este titularul cursurilor de Istoria Arhitecturii Moderne şi Contemporane, Comunicări vizuale, Arhitectura spaţiului interior, Stiluri, Istoria artelor vizuale.

A fost membru al Senatului Universităţii de Arhitectură şi Urbanism (1990-2012), fiind în continuare coordonator şi îndrumător al proiectelor de an, de diplomă şi al examenelor de licenţă, conducător de doctorate. A fost de asemena preşedinte (2002-2006) al Comitetului Naţional Român al ICOMOS - Consiliul Internaţional al Monumentelor -, director al Şcolii de Înalte Studii a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" (2004-2008). În prezent, activează şi ca Preşedinte al Fundaţiei Giulio Magni (din 2008).

Premiul "Opera omnia" al Academiei Române (2015).