Prezentare Eduard Țone
Când aveam 6 ani am ”scris” o revistă de sport, am ”ilustrat-o” cu desene, am lipit foile cu grijă, i-am pus prețul de 1,5 lei și i-am vândut-o bunicului meu, spunându-i serios că atunci când voi fi mare vreau să mă fac ziarist. Mi-am ținut promisiunea și, probabil, singurul lucru în care mă regăsesc cu adevărat e ”momentul” în care scriu. Poate prea rar în ultima vreme și prea impregnat de graba și lipsa de răbdare digitală care distruge de ceva vreme încoace idei și sincerități, aruncându-le în malaxorul borhotului informațional lipsit de emoție.
În altă viață am scris poezii. Apoi am început un roman științifico-fantastic, niciodată terminat, dar bun ca exercițiu, la fel ca următorul: un horror erotic în care personajul principal făcea amor sub privirile pisicii sale negre, care stătea în echilibru instabil pe pervazul ferestrei. Erau zile din epoca lui Ceaușescu, întunecate și friguroase, în care gândurile își permiteau să zboare departe. Mânat de plictiseală, am tradus un roman de Harold Robbins, apoi am început să scriu. O piesă de teatru, texte scurte, apoi mai lungi.
În 1997 am publicat prima carte, Întoarcerea acasă, după un periplu de trei săptămâni la Campionatul European de Fotbal din Anglia. Fotbal și călătorie, orașe parcurse cu pasul, nebunie de microbist și jurnalist sportiv, plus descoperirea unei țări rămase în suflet forever. Au urmat alte texte, un alt nivel, o carieră de jurnalist transformată într-una mai degrabă de editor și un roman, Castelul Prințesei de caramel, publicat mai întâi online, pe liternet.ro, apoi pe hârtie, la Editura Tritonic (2007). O poveste fantezistă, romantico-auto-ironică, despre itinerariile nebănuite ale iubirii. Colaborarea cu Liternet a continuat cu publicarea unei serii de texte scurte, în rubrica Jobenul cu iepurași, o selecție a lor urmând a fi adunate cândva într-un volum. Dar și o poveste pentru copii, Aventurile Măgarului Alfred, pe același Liternet, pornită de la o idee de concurs pe tema unor ilustrații realizate de Iuliana Vîlsan. Am în plan și un alt volum de texte scurte cu o temă comună, dar numai timpul și zeul inspirației îi vor decide nașterea.
Pinnacle
Tanti Mia face cărţile, învăluită în fumul de snagoave. În dreapta ei, fumul de Bega abia aşteaptă să dea atacul decisiv. Tanti Mia e grasă, negricioasă şi are o aluniţă mare şi pufoasă pe obraz. Dacă ar fi ţigancă, te-ai aştepta să o vezi înzorzonată în fuste colorate şi grele, vânzând seminţe de floare la cornet, pe un scăunel care geme neputincios sub greutatea ei. Dar tanti Mia nu e ţigancă, şi asta chiar dacă limbajul ei e colorat ca un curcubeu zănatic ce se-ascunde pe după poduri.
- Hai Mio, mai repede, că începe Geaneir!
Citiţi mai departe:
Česká verze:
http://atelier.liternet.ro/articol/15536/Eduard-Tone-Jarmila-Horakova/Binokl.html
Versiune în română:
Pagina proiectului pe LiterNet:
