Covorul zburător al lui Mircea Cantor şi covoare tradiţionale maramureşene realizate de Victoria Berbecaru, la Washington şi New York

La Maison Française, Institutul Cultural Român de la New York şi Ambasada României în Statele Unite ale Americii organizează în perioada 28 martie - 15 aprilie 2011, în cadrul Festivalului Internaţional al Francofoniei 2011, expoziţia de covoare tradiţionale maramureşene realizate de Victoria Berbecaru şi „covorul zburător" al lui Mircea Cantor. Expoziţia, găzduită de La Maison Française din Washington D.C., va fi precedată, în data de 24 martie la New York, de o prezentare a expoziţiei şi a procesului realizării obiectelor expuse. În deschiderea evenimentului organizat la ICR New York vor lua cuvântul Mircea Cantor, Victoria Berbecaru, şi Corina Şuteu, directorul Institutului Cultural Român de la New York.
Expoziţia a fost iniţiată şi curatoriată de artistul vizual Mircea Cantor, cunoscut pentru lucrările sale ce conţin comentariile subtile la adresa societăţii contemporane. Abordarea sa nu este aceea a unui etnograf sau antropolog. Obiectivul expoziţiei nu este acela de a documenta, ci de a sublinia autenticitatea acestei arte, de a da privitorilor ocazia de a admira şi a se bucura de frumuseţea acestor obiecte.

Artele tradiţionale sunt încă foarte vii in zona Maramureşului. Olăritul, sculptatul în lemn şi ţesutul sunt îndeletniciri autentice ale locuitorilor zonei. Această expoziţie pune în valoare unele dintre cele mai frumoase covoare realizate de Victoria Berbecaru pe parcursul a patru decenii, unele dintre ele fiind încă folosite în biserica locală.

„A privi un covor maramureşan autentic e ca şi cum ai mînca dulceaţa din cămara bunicii (...) Din el emană o energie şi o forţă vizuală înscrise în simboluri străvechi şi forme ce au străbătut timpul din generaţie în generaţie pînă azi." - Mircea Cantor

Alături de covoarele tradiţionale, expoziţia prezintă şi două lucrări concepute de Mircea Cantor şi realizate de ţesătoarele din Botiza, inspirate de covoarele tradiţionale din regiune. Lucrarea „Avioane şi îngeri" introduce motive mai recente asociate zborului.

„Nu am dorit să copiez o tradiţie deja existentă, ci să actualizez practici artistice conform viziunii mele. Din acest motiv am introdus avioanele şi îngerii. Nu veţi vedea niciodată pe covoarele româneşti reprezentaţi îngeri sau avioane. Este mai degrabă o dihotomie între două realităţi, cea vizibilă şi cea invizibilă. În plus, există asocierea cu covorul zburător oriental. Idealul de a zbura şi a traversa spaţiul sunt profund înrădăcinate în aspiraţiile umanităţii. De la păsări, fluturi şi alte fiinţe am căutat întotdeauna să simbolizăm şi să copiem într-un mod concret libertatea lor de mişcare. Astăzi, când farfuriile zburătoare nu mai sunt un tabu, iar îngerii sunt mai degrabă creaturi mitice, avioanele par a avea pentru noi mai mult sens. Dar oare chiar aşa şi este?" - Mircea Cantor

Mircea Cantor (născut în 1977, în România, trăieşte şi lucrează la Paris) este un artist vizual recunoscut internaţional pentru comentariile sale subtile la adesa societăţii contemporane, transpuse în medii extrem de diferite: video, animaţie, sculptură, desen, pictură şi instalaţii. Lucrările lui Cantor sunt incluse în colecţii prestigioase cum ar fi cele de la Hirshhorn Museum şi Sculpture Garden, Washington, DC; MoMA, New York; Walker Art Center, Minneapolis; Philadelphia Museum of Art; The Israel Museum, Ierusalim; Centre Pompidou, Paris, Franţa; Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofía, Madrid; Museum Abteiberg, Monchengladbach, Germania; Magasin 3, Stockholm, Suedia, precum şi în alte colecţii din întreaga lume. Mircea Cantor este reprezentat la Paris de către Yvon Lambert Gallery, în Tel Aviv de Dvir Gallery şi la Roma de Magazzino.
Victoria Berbecaru (născută în 1944 în Ciceu Mihăileşti, Bistriţa Năsăud; trăieşte în Botiza, Maramureş), una dintre cele mai desăvârşite ţesătoare maramureşene, a contribuit la revitalizarea tradiţiei ţesutului de covoare în anii 70 când s-a stabilit în satul maramureşean Botiza. Alături de ţesătoarele mai în vârstă ale satului, a început să înregistreze vechile tehnici ale vopsitului folosind exclusiv plante şi motivele tradiţionale, multe din ele pe cale de dispariţie. A menţinut această tradiţie de-a lungul a mai mult de patru decenii, contribuind la iniţierea unei noi generaţii de ţesătoare.