STRATEGIA ICR

Din punctul de vedere al activităţii Institutului Cultural Român (ICR), intervalul 2009-2012 se profilează ca o perioadă de consolidare şi expansiune, menită să exploateze la maximum pieţele culturale deschise Institutului prin strategia elaborată şi aplicată în intervalul 2005-2008, pe de o parte, şi, pe de altă parte, de a exploata posibilităţile neprevăzute oferite de prezenţa ICR pe pieţele culturale. La capătul perioadei 2009-2012, ICR va deveni o instituţie pregătită tactic şi strategic să evolueze pe o scenă mondială ale cărei caracteristici vor diferi substanţial de cele cunoscute în clipa de faţă.
Ca parte a procesului de globalizare, ICR va trebui să facă pasul de la o instituţie românească cu expertiză internaţională (pe plan naţional) unică şi performanţe din ce în ce mai mari, la o instituţie românească şi europeană, care, reprezentând o formulă de existenţă occidentală, va fi capabilă să joace un joc global şi să se menţină performantă într-un context mondializat. ICR prezintă în străinătate o imagine emancipată şi modernă, prin selecţia acelor artişti şi intelectuali care au reuşit să se conecteze la spaţiul global şi să intre în dialog natural cu el. După atingerea obiectivelor din strategia ICR 2005-2008, specificul naţional se comunică astăzi altfel, el este transferat mai bine de artiştii care au dezvoltat capacităţi reale de conectare.

Scopul primordial în perioada 2009-2012 este transformarea ICR, prin echipare adecvată din punct de vedere al resurselor umane, instituţional, logistic, procedural, financiar şi tehnologic, într-un actor global, capabil să evolueze performant într-un context mondializat.

Realizarea acestui scop va presupune atingerea, până în 2012, a câtorva obiective strategice (OS):

OS 1: Extinderea reţelei externe a ICR. Sunt pe cale de a fi create cinci noduri regionale (Europa, SUA, Orientul Mijlociu, Asia, America Latină) şi se vor deschide noi institute în zonele sau capitalele-cheie (printre acestea: Washington, Moscova, Beijing, Damasc, Los Angeles, New Delhi, filiale ale institutelor din Italia şi Spania). Unele institute vor opera regional, altele, situate în oraşe cu viaţă culturală şi diplomatică intensă şi solicitantă, vor funcţiona pe spaţii mai restrânse, pentru a răspunde adecvat cererii de acolo.
OS 2: Creşterea forţei instituţionale şi operaţionale a institutelor culturale române din străinătate, care sunt principalul instrument de realizare a acestei strategii. Acţiunea globală a ICR pretinde mijloace din ce în ce mai sofisticate şi, deci, reclamă. Pentru intervalul 2009-2012, obiectivele-standard ale institutelor culturale româneşti din străinătate vor fi:
► Atragerea celor mai importante instituţii culturale din ţările respective în orbita institutelor;
► Crearea unor reţele mereu extinse de formatori de opinie, jurnalişti culturali influenţi, în special din televiziune, apropiaţi institutelor;
► Crearea unor parteneriate strategice cu presa culturală influentă din ţările vizate;
► Permanentizarea prezenţei culturale româneşti la marile evenimente naţionale şi internaţionale din ţările respective (festivaluri, conferinţe, târguri etc.);
► Întărirea – din punct de vedere legal, logistic şi financiar – a capacităţii de furnizare a cursurilor de limbă română, precum şi a sprijinului acordat centrelor academice de românistică;
► Întărirea capacităţii de absorbţie a ideilor şi formatelor de succes dezvoltate în reţeaua sau în centrala ICR;
► Dezvoltarea vocaţiei institutelor culturale, aceea de a fi centre de dezvoltare, capabile să ofere, mai ales în afara Europei, mici grant-uri de proiect partenerilor locali care consună cu marile obiective ale ICR;
► Întărirea capacităţii institutelor de a funcţiona în reţea şi de a derula proiecte-modul, în beneficiul diplomaţiei culturale promovate de misiunile diplomatice ale României;
► Cooptarea cu caracter permanent în echipele institutelor, pentru posturi de comunicare şi office management, dar şi operaţionale, a unor profesionişti locali.

OS 3: ICR devine competitiv pe piaţa culturală globală. Operând global, oferta Institutului se află în concurenţă directă cu oferta instituţiilor culturale locale, a institutelor culturale străine, a operatorilor independenţi. Ca atare, ICR trebuie să devină cel puţin la fel de performant precum competitorii săi. Iată de ce, în ciuda permisivităţii limitate a legislaţiei române, recrutarea, managementul, evaluarea, finanţarea vor fi reformate pentru a permite o acţiune mai suplă şi rapidă. Legislaţia care afectează direct şi indirect ICR trebuie simplificată şi modernizată. Oferta culturală va fi concepută în concordanţă cu aşteptările publicului vizat (alături de propuneri nonconformiste, trebuie să figureze şi ofertele culturale standardizate, precum şi proiecte de promovare a patrimoniului naţional) bazate pe proiecte de succes, care vor circula în întreaga lume prin intermediul institutelor culturale. Practic, până la sfârşitul acestui interval, ICR va trebui să adopte proceduri şi forme birocratice care să îl facă să semene cu o companie multinaţională cu operaţiuni globale.

OS 4: ICR va imagina modalităţi de prezentare susţinută a culturii române de patrimoniu pe toate pieţele culturale unde este activ, fie prin reţeaua sa externă, fie prin influenţa sa, fie prin asocieri cu parteneri instituţionali adecvaţi.

OS 5: Noua fază de dezvoltare a ICR nu poate fi susţinută decât de resurse financiare mult mai mari, cheltuite în fluxuri cât mai cursive. Este, deci, de aşteptat ca bugetul ICR să se mărească, iar procedurile de execuţie bugetară să fie adecvate vocaţiei sale. În acelaşi timp, capacitatea de colectare de fonduri a ICR trebuie să crească, astfel ca resursele financiare să fie completate din marile rezervoare europene şi internaţionale.

OS 6: Până în 2012, în tandem cu alte instituţii care urmăresc un obiectiv similar şi printr-un program distinct, ICR va deveni un promotor relevant al libertăţii şi democraţiei în comunităţile care aspiră la un sistem democratic. Globalizarea avansează în tandem cu democratizarea. Fără a înceta să fie un promotor al culturii române în lume, ICR trebuie să devină, în exerciţiul său global, şi o instituţie europeană relevantă pentru dezvoltarea democratică în regiuni deocamdată captive. În acest sens, ICR îşi propune să adopte acele practici care să ducă la o reflectare a culturii pe cale să fie confirmată:
► Ca prim-vicepreşedinte în 2009 şi preşedinte în 2010, ICR trebuie să contribuie la structurarea EUNIC (Reţeaua Europeană a Institutelor Naţionale de Cultură) şi să articuleze o voce românească între institutele europene de cultură, promovând nu doar performanţa, ci şi respectarea principiului individualităţii culturilor, în condiţiile punerii în practică a principiilor democratice şi fondatoare ale Uniunii Europene. Oriunde ar activa, un institut cultural românesc rămâne o instituţie europeană de cultură.
► Se vor organiza periodic dezbateri publice legate de rolul artelor contemporane în evoluţia societăţilor aflate în reconstrucţie democratică.
► ICR va promova artişti emergenţi, explorând pe mai departe zone artistice care nu au intrat încă în mainstream; va încuraja practicile artistice inovatoare, va identifica tineri al căror potenţial intelectual este insuficient explorat (vezi centrele de excelenţă de pe lângă anumite facultăţi), bloggeri etc.
► Un program-cadru al ICR va avea în vedere racordarea vieţii culturale din oraşele medii şi mici din România la modalităţile de expresie ale artei contemporane prin: manifestări artistice şi conferinţe itinerante, menite să sensibilizeze publicul din provincie la modalităţi de expresie ale artei contemporane; vizite ale unor artişti contemporani însoţiţi de expoziţii personale în spaţii (inclusiv alternative) ale oraşelor din România; ateliere de lucru cu artişti contemporani pentru identificarea unor locaţii, persoane, organizaţii interesate să se lanseze în programe de artă contemporană pe plan local etc.
► Se va constitui o bază comună de date despre partenerii internaţionali ai ICR, prin intermediul reţelei institutelor culturale româneşti din străinătate. Ea va cuprinde toate contactele cu autoritate din mediul artistic, academic, jurnalistic şi va fi receptorul tuturor mesajelor importante legate de evoluţia şi dezvoltarea ICR, dar şi de chestiunile controversate lansate de programele acestuia. Această bază de date va argumenta unitar proiectul de comunicare şi promovare al ICR.

OS 7: Până la sfârşitul intervalului 2009-2012, ICR va fi cel mai puternic suport identitar al comunităţilor româneşti din afara graniţelor. Românii din afara graniţelor, precum şi comunităţile româneşti recente din Europa occidentală, au nevoi culturale diferite, derivate dintr-un statut diferit. Programele ICR vor trebui să le identifice şi să ofere răspunsuri adecvate la acestea. Principala problemă o reprezintă aceea de a proteja identitatea românească acolo unde ea este cel mai ameninţată: în statele unde drepturile minoritare sunt neglijate, respectiv în statele democratice unde românii trăiesc ca a doua generaţie de expatriaţi, pe care frecventarea şcolilor locale îi îndepărtează din ce în ce mai mult de limba şi cultura părinţilor lor.